O altfel de seară

Mă duc cu curca în oraş (la masaj, că la raze am mai fost). Uraaaa!

Beibisiter-şef (şi unic, de altfel) rămâne Mătuşa-cu-acte-în-regulă - varză de chioară de somn, de felul ei, dar promptă la apel.

Zic:
- Vezi să beie tincturile astea, şi dacă e nevoie, aspiră-i nasul, că vezi că-i ajung mucii până la genunchi. Sau călcâi, că din uşă nu prea mai văd bine.

Plec. Mă pocnesc peste cap în parcare că nu i-am zis să-i pună şi nebulizatorul.

Mă-ntorc, într-un târziu, acasă. Copchilul doarme. Sforăie un pic.

- N-am găsit vârfu' de la batista bebeluşului, şi n-am ştiut cum să-l aspir altfel.
Vina mea, că n-am avut destui neuroni să spun unde am pus la uscat agregatu'.

Post-plecare beibisiter, ma uit pe masă.

Resturi de lipie (astea rămân zilnic).
Un şerveţel pus la murat în cana mare cu apă în care răcesc, la nevoie, laptele uitat la încălzit.
Şi tincturile.

Eh. Data trecută, când Mătuşa-cu-acte-în-regulă a făcut curat şi ordine în frigiderul Fukushima (în care eu, hârciog, tot băgam, da' uitam să mai şi scot integral), a fost bine, nu mi-am batut capu'.

Post-scriptum
Ca-n bancu' ăla cu "eu am vrut să mă fac geniu, da' părinţii mei s-au opus", la faza cu tincturile, Muţunau s-a opus. Atât de hotărât încât nu i-ai fi putut descleşta dinţii nici cu ranga.
Cred, pentru c-am văzut filmu'.