sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Cetite pe ici, pe colo.

Varii articolaşe cetite pe ici, pe colo - sau: "Cum facem curat pe ecranu' calculatorului".
Oxitocina, drogul dragostei.
Cică nişte maimuţe au devenit mai amabile după ce-au fost şpreiate-n nas cu oxitocină. Are cineva cumva mai multă, să dau şi eu prin oraş?

12 simptome care nu trebuie ignorate.
E vorba de simptome manifestate de copii. Comentariile merită şi ele citite.

Purtăm după noi, tot restul vieţii, stresul copilăriei?
Pe mine, una, fie şi numa’ întrebarea asta mă cam stresează.

Varianta basarabeană (prescurtată?) a teoriei disciplinei.
Lăsând la o parte „impunerea”, prima frază mi-a sunat vag bine.


Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naştere la 3 ani.
Via grădiniţa Webster, despre care nu ştiu nimic, apud Ministeru’ Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, versiunea 2008.

O bucată de traducere din The Connected Child: Bring Hope and Healing to Your Adoptive Family .

O compilaţie de teorii psihologice privind dezvoltarea copilului.



... şi una bucată tentativă de manipulare absolut grosolană, marca Edukid.
Ultimul lor titu de newsletter:
Cât valorează educaţia copilului tău?
De ce, vă oferiţi să plătiţi voi?


Şi parte din text:
Vrei să ai un copil deştept? Vrei să-l ajuţi să-şi dezvolte abilităţile intelectuale? Şi astfel să îi fie mai uşor în timpul şcolii?
Ah, vechea măgărie „te voi face să te simţi foarte vinovat dacă nu cumperi de la mine”.

Tactica e următoarea:
Prima întrebare e mereu una la care, aparent, să nu poţi răspunde decât „da” (că doar n-ai să te faci bou singur!)
Pe urmă vin altele, care să adâncească aparenta gravitate a problemei.
Pe urmă, „invitaţia” de-a cumpăra. Ah, vechiul truc bisericesc cu indulgenţele...

Ce lipseşte (şi-ar fi fost esenţial să existe) e legătura cu vânzătorul.
De ce fix ce cumpăr de la tine rezolvă marea problemă pe care ai indicat-o, subliniat-o şi exagerat-o? Şi de ce tre’ să cumpăr fix de la tine?

Mostră de răspuns pe potriva măgăriei: dar eu am un copil deştept, mulţumesc. Hm, ce lipsă de educaţie să insinuezi altceva! Cum îţi permiţi? (maimuţoiule!)
(înţeleg că recursul la exagerări e soluţia facilă... iaca, e şi riscantă.)

Băi, voi ăştia. Nu jucăriile educă. (nu, Chucky!)

Niciun comentariu: