Imagini nefotografiate dintr-un timp sărbătoresc amestecat

Faţa mea, la auzul unui „te iubesc!” rânjit, emis din senin de Muţunau pe 31 decembrie. (prima declaraţie spontană... de regulă are accese de iubire pe teme date)


Eu, înainte de plecarea la petrecere, încheindu-mă la rochia verde, care, miraculos, mă încăpea!


Tot înainte de plecare la petrecere, mutriţa lui Muţunau, subit uimit că are o mamă cu zece centimetri mai 'naltă.


Noi doi, de mână, bocănind pe trotuar, în drum spre cârciumă.


(Mai târziu, Muţunau, atât de îndrăgostit de mica lui cravată albastră purtată la petrecere, încât o poartă etern, şi peste pijama.)


La întoarcere, pantofii mamiţuneşti cu toc înalt, aruncaţi de-a valma, peste poşetă, pe scaunul din dreapta al maşinii.


Lumina albastră, iernatecă, a răsăritului de 1 ianuarie.


Soarele matinal, simţit ca un cadou cu dedicaţie, şi pe 1, şi pe 2. Senzaţia de primăvară, de înnoire, şi lumina ei vesel-aurie. 


Din capitolul "arheologie la mine acasă", câteva lucruri puse în ordine, pe raftul-cel-nou-de-la-Ikea. (ochi peste cap, tremurături, extaz domestic în toată regula. ui, de-acu' 'nainte chiar o să găsesc ce caut! cel puţin timp de trei zile, iuhuuu!)


Teancul de cărţi noi. (alt extaz, mai ales că le-am adus, şşşşt, pe furişşşş!)


Paharul cu vin roşu şi felia de tort, neterminate, rămase pe masă. (fotoliu-n odaie & etajeră n-avem)


Bun venit, 2012! Aş vrea să-mi placi mult (să te ador, da?) şi, la anu’ pe vremea asta, să-mi amintesc de tine cu drag.