duminică, 15 ianuarie 2012

Cum e fără grădi

Surprinzător (sau nu...) de bine! Cu amendamentul că până-n sfârşitul lunii trebuie să-l înrolez pe musiu în diverse activităţuri sportive, că, nu de alta, da’ i-ar prii, chiar foarte bine.

Atât de bine încât stau să mă gândesc ce-ar trebui să fac ca să nu-l dau nici la şcoală!

Digresiune:
Acu’, mai în glumă, mai în serios, am avut o discuţie pe teme de şcolit acasă cu mama unei de-acum-foste-colege muţunautice.
Am zis că la noi n-o să se permită veci şi pururi varianta „te-nvaţă mama /tata/ bunica /pisica acasă”, din motive de:
- teamă de analfabetism (nu că n-ar exista destul analfabetism funcţional...);
- teamă de potenţiala creştere a criminalităţii (că, vezi Doamne, dacă învăţământul nu-i obligatoriu, vor fi copii ţinuţi acasă fără a fi şcoliţi, şi altă şansă decât să se-apuce de boacăne n-au, ca şi cum pe contemporanii noştri autori de boacăne şcoala i-ar fi oprit să n-o comită şi mai nasol);
- spectrul ieşirii din normă - cum adică să permitem altceva.
- teamă de nou - ce e aia şcolit acasă? brrrr!
- pura ne-înţelegere - nu priţepem, deci nu se poate.
- selectarea paranoică a unei insulte inexistente: ceeeee? adică eu-s prost că m-am chinuit atât şi- am mers la şcoalăă? niet.
- dubiile legate de calitatea „instructajelor” & " instructorilor". (ceea ce, când la şcoală ai suplinitori ai căror profesori au fost tot suplinitori, e de-a dreptul hilar...)
- dificultăţile pre-existente-n materie de făcut programe şcolare.


Aştept cu interes să fiu contrazisă de măsurile unui guvern/minister/ministru luminat.


Revenind la subiectul din titlu, efectu' secundar pozitiv de aşteptat, dar neprevăzut (de stres?): eu mai dorm & mai citesc, el n-a mai răcit.
(Nu cred că-i de la scoaterea din colectivitate; cred că, pur şi simplu, copilul doarme mai mult şi e mult mai puţin stresat, ceea ce-l ajută.)

Ptiu, să nu fie de deochi, am avut deja 3 săptămâni fără muci, ceea ce la noi nu se mai văzuse din septembrie, şi, înainte de septembrie, de prin martie sau aprilie... Deci e o realizare.
Dacă mă gândesc şi la coşmarul din noiembrie... e una cu atât mai mare!

10 comentarii:

Raluca spunea...

Ce ma bucur ca sunteti mai bine :). Apoi daca e cineva care si-ar creste copilul acasa BINE, tu esti aceea :D. Ia mai gandeste-te, ca atunci voi avea si eu de la cine invata :D.

Mi-au placut mult explicatiile motivelor alora de "contra" :D.

alina spunea...

Excelent, ma bucur tare ca va este bine!

Nela spunea...

Doamne ajută!
Mă bucur tare că vă e bine fără grădi!

tapirul spunea...

argumentul cel mai perinent este ăla cu dezvoltarea socio-emoțională

dacă școlitul acasă ar implica familie lărgită cu frați surori veri verișioare etc etc, nu ar fi probleme

"socializarea" e un termen ce sună cam clișeistic, dar pentru copii de vârsta asta e mai important decât educația cognitivă

g.cojocaru spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
g.cojocaru spunea...

:) ma incurajezi!
Sa va fie si mai bine in continuare! :)

Mamiţuni spunea...

Raluca,
multumim!
Doar ca nu stau eu cu el acasa. Si nici saptamana asta n-am jucat la loto! :(


Alina, Nela,
multumim!
Sper sa si dureze binele asta...


Tapir,
eu-s de acord ca socializarea e extrem de importanta.
Ca sa continui dezbaterea, zic: am dubii majore in ceea ce priveste cel mai potrivit loc pentru deprinderea ei.
Sunt gata sa bag mana in foc ca ala nu e scoala - cel putin nu cea "standard", unde ai parte de mareata socializare din pauze. 10 minute ori x pauze, in care te mai duci la toaleta, mai mananci, mai schimbi cartile, iti mai cauti creioanele pe jos.
Nu-mi pare ca scoala ar produce in prezent persoane echilibrate emotional.
Stiu ca homeschooling-ul e perceput mai ales ca predare 1 la 1 - ceea ce, daca nu se intampla cu raportare la mediul inconjurator (natural & social) e (dincolo de ce zici tu, privativ de insertie sociala) plicticos cu spume.

G.,
in ce sens te incurajez?
Multumim!

tapirul spunea...

socializarea la școală (sau oriunde) nu înseamnă doar aia directă, în care copilul stă de vorbă cu altul. este întreg mediul social, în și în afara recreațiilor, cu influențe mai subtile și mai insinuante.

nici soluția înscrisului la diverse activități nu este cea ideală, deși e mult mai bună decât statul acasă pe calculator.

g.cojocaru spunea...

cu statul copilului acasa. :)

Mamiţuni spunea...

Tapir,
stii de vreun studiu care sa compare populatia scolita acasa cu populatia scolarizata formal, si sa dea concluzii clare pe teme de socializare? As fi curioasa. Mai ales cu privire la indicatorii folositi cu referire la socializare.
Nu-s tocmai convinsa ca, aparand scolarizarea formala, nu aparam de fapt felul nostru propriu de-a intelege lumea. Construit, invariabil, pe ce altceva decat pe experientele proprii.


G.,
te bate vreun gand in materie de stat acasa, sau ati hotarat deja?