Muţunau a devenit, oficial, spunător de r. Nu mai graseiază. Aproape că
regret. (rârâia vag teutono-testosteronic, fără nimic din vulnerabilitatea
grăsună a r-urilor franţuzite).
Tot el a dat comandă de fraţi. Frate şi soră, mai exact. Cred că mai întâi
frate.
- Momentan, nu prea pot.
- De ce?
- Păi, copiii nu vin chiar aşa uşor pe lume.
Mă bate un (puternic) gând să deleg povestea.
De sezon, tocmai când boscorodeam mai cu foc că lipsa de civilitate e scrisă
mare pe plugurile alea care deszăpezesc ipocrit, stivuind nămeţi peste maşinile
parcate, că nici şapte mii de manifestaţii naivo-idealisto-ideologice n-or să
schimbe asta, când pragmatismul e, de fapt, beleaua, şi că da’ cât o fi de greu
să apari, matale, auctoritate publică, pe stradă, cu nişte camioane +/-
aspiratoare de zăpadă, săpători, chestii, şi să şi muţi (fie şi pe spaţiul verde
din preajmă...) gheţarii în formare, când am aflat, sâmbătă, răspunsul.
Greu. Nu imposibil, da’ greu. Motiv pentru care echipajele alea mixte
(camioane, săpători şi, bonus peste visele mele, poliţia) au cărat ceva, da’
s-au lăsat repede.
Hai, repetir, că ninge iar, mai aveţi o şansă.
Din categoria lecturi de sfârşit de săptămână: Lacrimi de girafă, de
Alexander McCall Smith. Nu mai ştiu dacă am mai scris despre el sau nu, că-s
senilă (voiam s-o fac). Toată seria e foarte frumos şi suav
scrisă. Aştept cu interes restu' de volume.
Şi nişte capitole din Thomas Gordon. O să revin cu adnotările,
tot telegrafic.
duminică, 5 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ei.. asa-i ca fain? (te-ntreb de Gordon, desigur, nu de pluguri :))
Gratioasa,
da, Gordon e mai fain decat plugurile :)
Trimiteți un comentariu