Rugby, ghionţi şi muzică clasică

... sau circul de la casa de bilete a Ateneului Român.

M-am prezantat fromos ieri pe la 12.00 să iau bilete la "Clasic e fantastic". Cu listă de douăj’ de belete pentru vreo 30 persoane (parte din adulţi plănuiau să-şi ţie copchiii în braţe) din care doar patru îşi vor vedea concertu’ cu ochii.

Spre deosebire de alţi cel puţin 10 oameni prezenţi la rând, sunt o norocoasă. Am găsit bilete. Cu loc. După 90 de minute kafkiene de stat la coadă plus o secundă de atenţie vulturească, sursa chintesenţială a diferenţei dintre „cu loc” şi fără loc. Într-un (regretabil) acces de generozitate, am lăsat post-şezătorilor (aşteptătorilor?) mei la rând (cel puţin) un loc pe scaun.

Tantea biletăreasă de la casa de bilete e tare simpatică, dar posedă o puternică aparenţă gastropodă (varianta fără corniţe boureşti la vedere) şi n-are nici cea mai vagă idee despre existenţa unor pixuri care chiar  să scrie. Tăierea cu un X (vizibil!) a locurilor date e dintr-o tehnologie extraterestră care n-a debarcat încă la Ateneu. Datu’ de locuri separate, aiurea, la nimereală, e, în schimb, omniprezento-omnipotent. Scrierea locurilor pe bilete e sinonimă c-un preludiu cadânesc de serai, e leeeentă, voluptoasă, cu limba-ntre dinţi, dansat din buric (legănări pe scaun) şi-ntrebări filosofice de cumpărător că dacă n-or fi alea cele mai bune locuri?

Ce e drept, astea de mai sus, plus ochiu’ de vultur, sunt motivele pentru care azi am avut ce cumpăra.

Momentul anunţului anti-climactic că nu mai sunt decât 45 de bilete (care nu au ajuns la mai mult de 9 oameni...) a fost un fel de piaţa Tahrir. Rivuluţie, monşer!
Chiote, revolte, propuneri, soluţii - mai aveam un pic ş-o puneam de-un guvern.

La coadă, logic, se ziceau chestii absolut raţionale (dar nu neapărat imediat realizabile...), cum că să se scumpească biletul, primesc, dar să se deie săptămânal concert, s-ajungă la toată lumea!

Aştept cu interes concertul de pe 4. Dar dacă la următorul iar e coadă de 50m de la 11.30, în condiţiile-n care casa se deschide la 12.00 şi primii 10 oameni iau câte 50 de bilete de căciulă, pe mine m-au pierdut de muşteriu, că n-am chiar atâta timp liber. Şi nici nu apreciez prezenţele auguste de tip cuconet-cu-blănet ghiontist & făr' de maniere.