Uitându-mă eu mai de aproape la bocancii Muţunaului, am constatat că-s
oarecum jumuliţi în vârf. Dat fiind că junele se uită pe-unde calcă doar la
marile sărbători (astronomice), nu e de mirare că încălţările se resimt.
Luând în calcul şi faptul că nu-mi amintesc exact cam de câţi ani poartă
perechea cu pricina (tind să spun că ăsta-i al doilea...), m-am apucat de
inventariat toate încălţările peste care-am putut da la prima căutare prin casă,
dorind să ştiu cam ce-oi mai fi având de cumpărat şi cam când. (evident, nu m-am
oprit la încălţări, molima s-a extins - dar despre asta, peste câteva paragrafe,
mai jos).
Precizări suplimentare:
- Muţunaul are în portofoliul standard următoarele categorii de încălţări:
sandale cu arici, oarece tenişi (introduşi în raft anul trecut; tenişi care nu-i
plac şi pe care refuză să-i poarte, pretinzând că-i sar din picioare), bocăncei,
cizme de iarnă cu partea de jos cât mai impermeabilă posibil, cizme de cauciuc
simple (pentru vară), papucei de interior, papucei de piscină şi cam atât.
Papuceii de interior sunt, de obicei, crocşi cu blăniţă, sau clasicii pâslari,
reinventaţi în vreun fel.
- Recordul la purtat este deţinut de o pereche de crocşi gri, purtaţi de
aproape 4 ani încoace. La început, erau papucei de interior, cu blăniţă şi
baretă, ceea ce-i făcea relativ stabili şi prietenoşi cu piciorul mai mic cu
vreo două numere. Pe urmă, peste 1 sau 2 sezoane, când baretele, dispărute-n mod
misterios şi nu prea, au lăsat loc tălpoanţelor în creştere, crocşii în
cestiune au devenit încălţări de exterior, de vară. Acu’ s-au reîntors
la interior (după asasinarea premeditată, prin dezlipire, a două nevinovate
perechi de pâslari), şi găzduiesc cu greu călcâiele în expansiune... Dar, cum
sunt atât de iubiţi, e greu să te desparţi de ei.
- Pe locul doi vine tare din urmă o pereche de săndăluţe Nike, luate la
reducere de la Deichmann. 29 lei, 3 ani. De purtat, le-ar mai purta, da’ cam ies
degetele din ele...
- În general, cumpăr încălţări de copil de la Deichmann, şi, dacă găsesc,
rămân la acelaşi model. Ceea ce explică-ntr-un fel de ce habar n-am de câţi ani
datează actualii bocanci - că perechea de dinainte era identică... şi n-am notat
nicăieri ce lungime de talpă deţinea musiu...Să fac asta acum: poartă 27-28.
- În afară de Deichmann, greblez de pe unde se nimereşte cam ce se nimereşte,
când încălţările-s la promoţie şi eu am bani. În 5 ani, am dat greş de 5 ori -
de trei ori cu nişte sandale care n-au mai apucat a fi purtate la vreme, şi de
vreo două ori cu oarece bocăncei şi adidaşi straniu croiţi, pe care nu-i poate
încălţa, deşi ar coincide ca lungime.
- În afară de ce cumpăr, se mai întâmplă să mai căpătăm diverse chestii de pe
te miri unde.
Pe scurt, în afară de bocancii ante-menţionaţi, actualmente târşâiţi la
purtare, mai avem câteva perechi de rămaşi mici, şi un munte de ... rămaşi mari,
ca să zic aşa.
Nu pot decât să sper că tălpoanţele muţunautice nu doresc să crească
accelerat fix acum, când, dacă şi-ar păstra ritmul, vreme de cel puţin un an
n-ar mai trebui să investim în încălţări. (decât dacă sunt la promoţie, desigur,
pe mărimi din ce în ce mai mari...)
Aştept cu interes momentul în care mă trezesc că-mi şuteşte cizmele de
cauciuc. Sau pe cel în care îi greblez eu sandalele...
În rest, că tot am zis că
inventariul nu s-a oprit la mergători, am ajuns la
concluzia că-s complet bulversată cu privire la restul tipurilor de echipament,
cu două excepţii - şosete şi chiloţei, unde avem
di tăti.
De ce-s lămurită la astea: de-a lungul timpului, am cumpărat, excesiv şi
iraţional, trei categorii de articole destinate lui Muţunau: baveţici, chiloţei
şi şosete. Cred că, la fiecare moment de utilizare intensă, a avut măcar 30 din
fiecare. (evident, chiloţei m-am apucat de cumpărat en-gross ceva mai târziu...)
Dubios sau nu, fix cantităţile alea industriale o fo' bune. Niciunul din
susnumitele articole n-a scăpat neutilizat intens. Baveţicile ar mai putea fi
date moştenire, mai departe, în starea actuală, intens re-colorată, dar 90% din
şosete n-au nicio şansă şi o bună parte din chiloţeii rămaşi mici necesită
restaurare intensă în materie de elastic, profund şi sistematic lovit.
Deci mi-e clar că tre’ s-o ţin tot aşa.
În rest, e un întreg carusel de ce bluze şi ce pantaloni îi mai vin sau nu.
Am făcut ordine-n haine la-nceput de septembrie, şi azi am dat-o peste cap, că
vechea orânduire nu mai era de actualitate.
Mă gândesc serios să m-apuc să-i lungesc câteva perechi de blugi, ca să nu
mai iau alţii; nu de alta, dar nu prea mai am unde-i pune... N-ar fi rău să ne
putem prezenta la oarece talcioace, c-aşa am mai câştiga spaţiu-n casă...
De notat: în prezenţa unei geci groase, nu găsesc utilitatea puloverelor.
Poate mai la iarnă...
Şi (măcar nişte ani) nu intenţionez să mai cumpăr cămăşi - pentru că nu prea
le poartă. Se trezeşte o dată pe semestru că-l interesează câte una, dar cam
atât...
Dar sunt pe cale să intru-n panică pe teme de salopete impermeabile, pentru
că asta de acum îi vine bine acum, nu va dura două sezoane...
Cândva, în una din zilele (sau vieţile) următoare, o să apuc să ordonez şi
restul de lucruri.
Cum Muţunau e deja în a doua săptămână a celei de-a doua răceli cu durata
de o lună (prima a fost din mai până-n iunie, a doua a debutat, cum ziceam, mai
recent), mă aştept la alt gen de distracţii...
Postări
