Lista de lecturi curente

(Notă: în calitate de Mare Grinch, am hotărât că eu o să marchez Anul Nou mai încolo, nu e clar chiar când; poate prin decembrie 2014? Deci o să trecem destul de repede la chestiunile de interes curent, ne-aniversar. În rest, La Mulţi Ani şi-un 2014 mai bun fiecăreia şi fiecăruia, şi mulţumesc oricui a dat bani pe artificii şi le-a-mproşcat apoi pe ceriul oraşului. Nouă ne-a plăcut.)

Aşadar, în prezent avem: somn, biscuiţi de ovăz (în materie de bucătăreală cu Muţunau, echivalentul descoperirii roţii. sau a apei calde. sau a roţii calde, la o adică...), linişte, pe urmă proteste şi urlete, pe urmă cărţi.
(tableta primită cadou de la Moş a fost deja confiscată pe motiv de Mari Abateri Muţunautice şi pusă aşa de bine că nu mai ştiu exact unde e - şi, spre deosebire de telefon, nu pot s-o sun - deci deja putem să n-o mai punem la socoteală)

Ziceam că mi s-au legat de mână alte cărţoaie (cu maaari coperţi, zdravene & solide) de la editura Adevărul. De data asta vorbim despre seria Miturile şi legendele lumii.

Mai sunt (dar încă nu le-am găsit la acelaşi irezistibil preţ de 4.99 lei... ) Povestiri mitologice, Cavalerii mesei rotunde şi Robin Hood.

Cu toată stima pentru eforturile de popularizare a capodoperei literaturii italiene, Divina Comedie s-a dovedit o greşeală de achiziţie - ilustraţiile sunt ... em... cam prea explicite. (picioare în flăcări, varii secvenţe de tortură infernală, etc. n-am o problemă cu a discuta despre moarte - nici n-am prea avut cum evita subiectul, de nişte ani încoace... având în vedere c-a venit la impuse - dar am o foarte mare problemă în a conceptualiza tortura şi una şi mai mare în a dialoga pe subiect c-un preşcoler, drept care, până una alta, evit intens tema)
E drept că-i cam greu să-l transformi pe Dante în vreun pastel cu fluturaşi, dar, pentru moment, cartea cu pricina a aterizat după pat - de unde va fi, sper, extrem de greu de scos, cel puţin în următorii ani...


Consecinţele achiziţiei cărţofile includ faptul c-acu’ tre’ sa raşchetez Wikipedia în căutare de genealogii mitologice - căci, nu-i aşa, tre’ s-avem şi clasificările (care-i zeu, care-i erou, care-i titan, etc) şi înrudirile clare - iar aici va fi ceva mai complicat de explicat ce-i cu atâta endogamie, dar o să recurg la explicaţia clasică „iaca, alţii nu erau”.

Evident, după aia o să aprofundăm şi rezbelul troian.


În disperare de cauză şi din dorinţa de-a mai evita un pic tăvălugul grecesc, iaca, Moş Crăciun a mai adus şi Vrăjitorul din Oz.

Pe-asta:

... pentru că, desigur, nemaicăscând de multişor ochii în direcţia bibliotecii muţunautice, uitasem c-o avem şi pe-asta (preferabilă, pentru că are şi ilustraţii!)

Fiindcă e vacanţă (oarecum...) şi ne lălăim intens la culcare, a durat doar 3 zile să terminăm de citit (şi de dat lămuriri despre...) Vrăjitorul din Oz.
Mi-ar fi plăcut (şi mi-ar plăcea în continuare) să dezvoltăm subiectul Oz, de pildă via desene (făcute de noi, nu animate), dar în prezent n-am destulă energie şi pentru asta. Pare simplu (poate că şi e), dar presupune o desfăşurare de forţe care mă depăşeşte momentan.


Aşa că pe urmă ne-am apucat de Cornelia Funke:

Când Moş Crăciun a căzut din cer e o carte absolut adorabilă, cu destul de multe potenţiale subiecte de dezbatere copilească - de la cadourile mici-mici-mici (altfel cum ar încăpea în sacul Moşului?) care cresc ulterior şi până la lăcomie şi comercialisme.


La fantome am trecut din semi-disperare de cauză, dat fiind că, în afară de-a fi, sonor vorbind, post de radio (cu tot cu reclame) Muţunau era şi post de radio cu / pe teme de fantome.
- Dar dacă dincolo, în sufragerie, e o fantomă?
- E lumină, nu cred că fantomele vin pe lumină.
- Dar dacă vin noaptea, cand noi dormim?
- Sunt cea mai anti-fantomă persoană din lume. Antidotul suprem. (Muţunau nu a fost informat ce e aia antidot, dar suna impunător) Ia uite-te tu puţin la mine (eram ciufulită şi semi-demachiată, vag goth), chiar crezi că vreo fantomă şi-ar dori să vină în preajma mea?
- Nu, zice Muţunau, pe moment copleşito-convins & plin de respect antidotic.

Eroii principali ai poveştii sunt Tom, doamna Hedwig Sucdechimion şi, desigur, fantoma Hugo (zisă şi Hiughio). Hiughio este o FMS (fantomă mediu sinistră) şi, împreună cu micul erou şi însoţitoarea lui, se vor ţine de varii fapte de arme din aria de vânat fantome.

(la-ntrebarea de ce o fantomă ar participa la vânarea altor fantome n-am ajuns încă; promite să fie o discuţie miezoasă...)

Şi aici ar mai fi alte (parcă 2) cărţi din serie, dar încă nu le-avem.

Desigur, acum răspund non-stop la întrebări de tipul „da’ cum miroase putregaiul verde”, „da’ de ce fantomele miros urât”, „da’ radiaţiile pot acţiona cu succes împotriva unei fantome?”

 

No, dacă m-a mâncat în fund...

Cum ziceam, la lecturi regula e că Muţunau citeşte titurile (şi, mai nou, şi textele de pe copertă) şi eu capitolele propriu-zise.

Tot procesul de-nvăţare a cetitului, văzut din exterior, e absolut fascinant. Sticlirea aia din priviri, la momentul în care sensul unui cuvânt (şi, ulterior, al unei expresii) a devenit clar ar merita o postare separată...

 

Cum cam perseverez în eroare (pentru că ştiu bine că, odată deprins cu microbul cetitului, junele va avea nevoie de 1. o listă de lecturi potrivite; 2. lămuriri bine documentate pe varii subiecte de amploare enciclopedică...), am dat să m-apropii de tema „ia citeşte tu pe cont propriu...”.

Ceea ce, evident, necesită cărticele ilustrate, cu povestioare accesibile şi texte scurte şi scrise mai măricel. Până una alta, am scobit între cărţi după Căţelul vrăjitoarei, de la Corint Junior, suficient de inedite cât să stârnească destulă curiozitate (unul din combustibilii pentru motoarele muţunautice...).

Mai sunt şi alte cărticele pe listă, în special cele cu pictograme inserate-n text, dar, deocamdată, n-am ajuns acolo.

Mi-am mai propus să scot (de la naftalină sau de sub pat) Cărţile cu Apolodor (desigur, evident, de dragul rimelor...) - cumpărate mai demult, oarecum la impuse, în compensarea unor distrugeri muţunautice de grădiniţă... (el le-a rupt, eu le-am înlocuit. conferinţa de presă aferentă ar fi meritat pusă pe youtube. sau, eventual, poate n-ar fi rău să deschid un soi de TED la rubrica aşa nu....)