duminică, 17 ianuarie 2010

Dilemă


Până cu o săptămână în urmă, mi-aş fi descris utopia personală cam aşa: eu, stând frumuşel acasă cu copiii (că şi aşa mă trec în ultima vreme, de-aiurea, tot felul de frisoane metafizice legate de copilul-numărul-doi), unde prin acasă se înţelege mult-dorita casă cu curte, şi netrebuind să mă preocup de prea multe în afară de familie şi de, eventual, vreun hobby, acolo (adică... pretind generos c-ar fi vreme şi de hobby!).
A, şi, dacă se (s-ar) putea ca tot acest mirific peisaj domestic să fie localizat în vreo Austrie / Germanie /Franţă (provensală!), acolo... (iubesc ruralul românesc; dar el, oricât de adorat/adorabil, e neprietenos cu mine, neprezentând la control apă curentă, canalizare, drumuri circulabile şi absenţa poluării.)

E utopie pen’ că n-are absolut nici o legătură cu realitatea. Da’ cam aşa mi-aş fi definit eu idealul. Adică fără legătură cu vreun job.

E, săptămâna trecută mi s-a arătat, principial, un job. Altu’ decât cel prezent. Principial, adică momentan e-n faza cioara de pe gard. Care job presupune o sumă de activităţi variate (deci neplictisitoare), multe contacte cu oameni de-afară şi, în eventualitatea că lucrurile merg bine, posibilitatea (altă cioară, pe gardu’ din spatele ăluia anterior pomenit), relocarea în altă ţară, în vreo 2 ani. Fix la vreme pentru debutul grădiniţistic la 3 ani al lui Muţunau.
Doar că, într-o primă fază, cere muncă. De-aia, multă, cu serii târzii la birou, ca pe vremuri.

De-aici dilema din titlu: job mai lejer, plătit mai puţin, fără cine ştie ce perspective dar cu rupt uşa la ora 5, prins copil treaz acasă, giucat, şamd? Sau militărie corporatistă, cu ore lungi, crizele şi consumul nervos de rigoare, lipsa de timp (eventual ţâfna aferentă) da’ cu (dorita) expunere externă, potenţială sursă de relocare (pe o poziţie unde, evident, străin fiind, tot ore lungi tre’ să prestezi)?

Greu de zis.

7 comentarii:

Altheate spunea...

Grea alegere. Eu una , daca s-ar putea, l-as lua si pe Mutunau si pe tati, evident, in alte tari sau oriunde.

Sinziana spunea...

Nu pot sa-ti spun decat ce as alege eu: job lejer, timp cat mai mult cu al meu copil.
Ce folos de bani mai multi daca nu am timp sa ma bucur de ei?
Ce folos de expunere externa daca copilul sta cu bona for long, long hours?
Chiar zilele astea trece pe langa mine o oportunitate similara, dar nu ma intorc la serviciu chiar acum cand copilul meu are cele mai frumoase minunele si figurine in program :).
Grea decizie, succes! De aia ti-am urat ce ti-am urat pe 2010.

alina spunea...

intr-o prima faza ... sau mai forever asa??? ca acolo de fapt e buba. toti iti promit marea cu sarea si mai niciodata nu e pe dinauntru asa cum pare pe dinafara.
e foarte greu de dat un raspuns. si, clar, numai tu il ai pe cel bun. :)

Mamiţuni spunea...

Altheate,
si pe mine ma cam bate gandul de plecare... doar ca implica extrem de multe variabile.

Sinziana,
nu e de bani; daca ar fi numai de bani, as alege fara sa clipesc varianta cu mai mult timp liber. (sunt zgarcita, m-as descurca :))) )
E de ales intre Romania si alta tara, in esenta... de-aia ezit. Multumesc pentru incurajari!

Alina,
pe dinafara gardul arata intotdeauna mai bine :)
O sa vedem ce se intampla... decizia e doar la nivel principial, in momentul asta (cioara de pe gard, etc).

shmeny spunea...

in situatii din astea, orice cale urmezi, ramai cu intrebarea: "ce ar fi fost daca as fi facut invers"?

Sinziana spunea...

La mine era vorba de bani :). Iti descriam experienta mea.
De alta tara..., nu stiu ce sa zic.
Iarasi, la mine ar fi usor. Am facut o facultate cu o deschidere extrem de mare spre exterior dar nu m-a tentat niciodata. Ma duc, vizitez, ma minunez, dar ma intorc la cutia mea de chibrituri, in orasul asta murdar dar unde sunt ai mei...

Mamiţuni spunea...

Shmeny,
cu dubiile ulterioare am avut, de obicei, mai putine probleme. Poate tocmai pentru ca tot stau si despic intens firul in patru inainte de a lua deciziile majore...

Sinziana,
se vede treaba ca ne-am raportat fiecare foarte mult la circumstantele celeilalte :))
Si cu banii e o decizie dificila: stai acum cu el, ceea ce e minunat, dar nu cumva, neacumuland resurse financiare, il lipsesti de posibilitati viitoare? (la asta mi-am dat raspunsul, este "nu").
Cu plecatul in alta tara: am mai fost, m-am intors. As pleca din nou, fie si numai pentru cativa ani. Asta e gandul care ma "persecuta" in ultima vreme.