joi, 28 ianuarie 2010

Greşeli


Că n-am reuşit să-l alăptez mai mult timp.

Că n-am perseverat cu pusul pe oliţă de când a putut sta în fund - şi acum trebuie s-o tot luăm de la capăt, iar şi iar.

Că n-am putut-o convinge pe Bunică:
- să-i dea, de la 1 an, şi altceva decât mâncare pasată (în speţă tăiată cubuleţe), pentru că, da, avea destui dinţi - acu’ are şi mai mulţi! şi măsele!
- să-l încurajeze să mănânce singur, indiferent câtă mâncare se dă pe jos cu ocazia asta;
- să nu-l mai înfofolească intens, cu şapte mii de bluze şi salopete;
- să aleagă, pentru apa de baie, o temperatură semnificativ mai redusă decât cea de fierbere, să nu mai iasă copilul roşu ca racu’ din baie! (Bunica are reumatism şi, prin urmare, impune samavolnic apa uber-fierbinte oricui e prea mic să protesteze vehement).

Că nu l-am „socializat” suficient cu copii. Mai ales cu copii de vârsta lui.

Că e (deja!) mega-alintat & căpos.

8 comentarii:

alina spunea...

Cred că trebuia să le spui regrete. nu greșeli. Nici una dintre ele nu este o greșeală, ci doar o opțiune. Mai mult sau mai puțin plăcută, voită, dorită.

vic spunea...

stai sa vezi ce se aduna...

ayandari spunea...

cam multe ,da,da.Cam multe :-)).Hai mai, acum daca ati comis-o lasa c-o invata el sa faca si la oala, si la wc, sa mamnace si singur, sa se joace si cu altii,etc.N-o fi el mai altfel decat toti!
Eu ti-am propus subtil treaba cu Baloniada, da firul ierbii si-l scoti afara unde va socializa peste masura!

Mamiţuni spunea...

Alina,
iti multumesc pentru incercarea de-a pune lucrurile intr-o alta lumina :)
Le-am numit greseli pentru ca asa le simt eu. Si pentru ca sper sa le pot repara cumva, la nivel de consecinte.

Vic,
parca esti mama!
Eu incerc sa pun accentul pe motivatiile pozitive :)

Ayandari,
pui sare pe rana? :)
Evident c-o sa invete. Doar ca unele lucruri puteau fi mai simple...
Subtil? Mie mi s-a parut c-ai propus-o direct! De-aia am si zis sa retinem ideea - merita pusa in practica.

ayandari spunea...

subtil pentru a corecta greseala !in spatele acelei propuneri se afla o mica idee de ajutor :-)).

shmeny spunea...

sunt de acord cu alina.
dar uneori tare ne simtim vinovate pentru lucrurile astea. la mine lupta acum, apropo de mancare, este ca olga nu vrea sa manance cu lingurita. dar lasa ca reusim noi.
in plus, prin spania, de pilda, pe copiii nu-i pune nimeni pe oala la un an. ii lasa pana la 3. ii lasa cu biberonul pana la 5. stiu ca e impotriva gandirii noastre, ceea ce vreau sa zic e ca se poate si asa. parca acolo nu se streseaza lumea asa de tare.

Sinziana spunea...

Da, sunt de acord cu Alina, nu sunt greseli, sunt regrete.
Pe primul il bifez si eu, dar am fost "ajutata" si de personalul medical "competent" din maternitate care nu a binevoit sa verifice sau sa remarce ca baietelul meu are fren lingual scurt.
Partea cu bunica e megaobisnuita. Stim si noi un caz :).
Partea cu socializarea tine de contextul actual pe care l-ai surprins in postul Diferente (II).

Mamiţuni spunea...

Ayandari,
multumim!

Shmeny,
da' cum vrea sa manance Olga? (zeama, prin biberon, sau cum?)
Ma gandesc ca (poate...) daca inventariez greselile prezente le repar cumva (daca si cat se mai poate...) si/sau nu mai fac altele...
Incep sa cred ca fiecare tara are modelul ei: mi-a fost ridicata in slavi Finlanda, unde (n-am retinut orasul) copiii de 1 an - 1 an si jumatate sunt incurajati sa manance singuri si sunt ajutati sa se dezvete de pampers.

In rest, traiesc in continuare cu impresia ca, daca scapi trenul de 6-7 luni cu "puterea obisnuintei", tot la 2-3 ani ajungi cu dezvatatul de pampers... (da' tot mai sper ca vom da lovitura la vara si scapam!)

Sinziana,
am auzit recent niste povesti "minunate" referitoare la personalul din maternitate...
In ce ma priveste, as zice c-am avut bafta. Chit ca, retroactiv, eu mi-as dori s-o fi luat mult mai putin in serios pe tante consiliera de alaptare...(ea, bine intentionata, nu neaparat bine informata...)
Totusi, cum procedam cu "casa de moda frigurosu' / Bunica"? :)