De-o vreme încoace, mă tot îngrozesc sistematic observând cam câtă violenţă e adânc încrustată / întreţesută în cultura noastră, şi cam la ce adâncime.
(Când zic „noastră”, mă refer la populaţia umană din emisfera vestică. Europa, SUA, de-astea...)
De la ce m-am luat?
De la desene animate, evident. Sunt (cam fără speranţă) în căutarea unui desen animat fără scatoalce. Şi fără teroare, fără spaime. N-am găsit încă.
(Alba ca Zăpada abundă de ghionturi şi răutăţi, unele mai vizibile, altele nu.
101 dalmaţieni, la fel.)
M-am uitat mai atent la poveşti. Capra cu 3 iezi e sinistră (capetele iezilor aranjate în geam... sânge pe pereţi... brrr!!! pot pricepe apetenţa pentru oroare a vremurilor de demult, dar nu perpetuarea ei). Punguţa cu 2 bani nu e nici ea departe (cu baba care bate găina pân-o omoară...)
Hansel şi Gretel îţi explică blajin c-ai putea, la o adică, să fii abandonat în pădure şi că nu-i tocmai greşit să comiţi un asasinat, fiind matale cumva în legitimă apărare.
Etc.
Ce le transmitem, astfel, prin poveşti, copiilor noştri?
Că violenţa e, obligatoriu şi cu frecvenţe ridicate, parte din viaţă. Că funcţionează, în lipsă de orice altceva, ca mijloc de expresie. Că e, eventual, vehiculul spre succes. Că de ea depinde supravieţuirea.
Când, de fapt, violenţa reduce, distruge şi dezumanizează.
Nu-mi place perspectiva actuală. La o privire mai atentă, când vezi dimensiunile porţiei fără crâcnire acceptate zilnic, e absolut îngrozitoare.
Încep să mă mir cum de nu ne cotonogim sistematic pe stradă. Şi cât de aproape, suntem, de fapt, de asta. Cât de subţire e geamul protector care ne desparte de sărituri diurne la beregată.
Pe unde ieşim de aici?
Din lumea asta dezumanizată unde, în plus faţă de „bunele” maniere anterior menţionate, te mai şi poţi trezi eventual prins în uşile lu’ Metrorex, din motive de „reduceri de buget şi de personal”?
Nepăsarea e tot o formă de violenţă. Fie şi numai pentru simplul fapt că ucide consideraţia.
O prima manieră de apărare ar fi protestul. Ceea ce face Zoozie.
Care-s restul?
Postări
18 comentarii:
Trist si mai ales ingrijorator. Am constatat si noi lucrurile astea.
Desene animate fara violenta, pe baby tv chanel (oferite doar prin digi tv, satelit sau online, cu plata, parca 3.50 euro pe luna) Sunt in engleza, dar asta nu cred ca va deranjeaza :)
Mai exista si bebe tv, la rds digital, dar mai frumoase sunt cele de pe baby tv.
Aici sunt doar cu muzica pe fundal, nu scoate nimeni niciun cuvintel, asta e motivul principal pentru care nu-mi place.
Ca o paranteza, cred ca datorita mie, nu sunt 100% sigura, dupa ce am facut o petitie online cu rugamintea sa se introduca in grila de programe rds-rcs, baby tv, fiind un program non violent pentru cei mai mici dintre pitici, a fost introdus bebe tv. Nu e acelasi lucru dar tot este o reusita.
Acestea, si baby si bebe tv, au programe foarte scurte si educative.
Desen animat, lung si pasnic, nu cunosc :(
Renate
Este o problema a noastra din copilarie, mereu am ascultat si citit aceste povesti macabre, am crescut cu violenta si vom povesti copiilor nostrii tot aceste povesti. Eu cred ca si viata ne indeamna la violenta si aceste povesti ne arata adevarata viata...ce sa mai spunem de media sau tv, toate au acest scop, sa evidentieze dezastrul si macabrul...
superb scris ...Mutunau...
In mare masura, iti dau si eu dreptate. De multa vreme ma sperie gradul de violenta si uraciune a ceea ce se difuzeaza la tv sub umbrela "desenului animat".
Nu stiu ce e de facut, "lupta" si protestele (fara ecou) nu ne sunt mereu la indemana, atunci cand suntem coplesite - ca mame - de alte probleme si griji...
Eu am decis sa nu ofer fetelor mele acces la tv in primii 2-3 ani. Sa creasca alienate si aratate cu degetul de ceilalti copii, imi asum acest cost. In schimb, imi doresc sa le citesc eu povesti alese de mine, sa ne uitam la poze, eventual la desene animate clasice, al caror grad de violenta e mult mai mic si bine mascat in spatele unor imagini blande si amuzante (pana la urma, tot violenta este si cand Jerry il loveste pe Tom cu ciocanul in cap si-i face un cucui cat el de mare...)
Totusi, tind sa cred ca nici cenzura totala nu e sanatoasa. Pana la urma, povestile au rolul lor educativ, ele ii invata pe copii ce este binele si cum invinge el mai mereu... Iar acesta confruntare dintre bine si rau nu se poate face chiar fara nicio urma de violenta. Povestile au si morala, ii invata pe copii sa se fereasca de rele, sa asculte sfaturile mamei, nu ale strainilor etc.
Cata vreme detinem controlul telecomenzii, noi decidem ce si cat le aratam copiilor la tv...
OK...nu zice nimeni sa-i cenzuram, sa intoarcem trecutul, totusi educatia este necesara si o gasim in carti, plus ca bucuria desenului animat, este mai mare cand nu exista..la discretie. Eu eram dependent de tv. si acum nu ma mai intereseaza deloc. Ma simt mult mai bine si ma bucur de aerul curat, de natura, de viata....fara sa ma intereseze de nici o problema a guvernului, sau de nenorocirile din tv....si noi percepem la fel ca si cei mici relele.Suntem liberi sa decidem ce vrem si ce este bine....respect !
nici pt mine desenele de la tv nu reprezinta un interes deosebit. ba chiar m am obisnuit sa ma supar (usor) pe cata cand le deschide tvul pe desene ca sa ii fie lui mai usor. dar asta se intampla mai rar de 4-5 ori pe luna ceea ce nu mi se pare prea mult. apoi, de citit eu nu le citesc povesti care ma infricoseaza si pe mine, de ex nu mi place deloc , ca ai adus vorba, capra cu trei iezi. am o colectie destul de mare de reviste frantuzesti cu povesti frumoase, simple si , mai ales, f frumos ilustrate pe care le citim impreuna cu drag.
nu cred ca daca nu le punem desene sau daca nu le citim povesti care contin violente de orice fel copiii nostri devin alienati si handicapati social. ei vad destula agresivitate in jurul lor, ca doar nu traiesc inchisi in casa. si daca au norocul sa nu o vada in primii ani,cu siguranta vor face cunostinta cu ea in primul an de gradinita.
Exista si altfel de desene animate (Pocoyo, Andy-Pandy, Tchoupi, Musti, Miffy, Krtek, Nouky etc) necunoscute la noi, toate-s pentru 2-4 ani, in episoade de cate 5 minute. Chiar si unele de pe Minimax sunt f ok: Chuggington, postasul Pat, mai sunt cateva.
Noi avem multe carti cu povesti frumoase si pasnice.
Eu ii spun si povesti clasice dar le modific f mult.
Asa m-am trezit ca Eva la 3 ani nu face deloc fata agresivitatii altor copii, din pacate, dar asta-i alta discutie
Adra sunt desene animate pacifiste, sunt si povesti pasnice...dar vb in general...si faptul ca nu face fata agresivitatilor altor copii fata ta...cred ca este ok. Se schimba situatia si probabil devine foarte agresiva pe la 4- 5 ani, odata cu adaptarea la gradinita si prinderea de curaj.Oricum este fetita si nu trebuie sa fie dura...baiatul meu este sensibil si non violent, asta nu inseamna ca nu-mi place asa...are timp sa devina dur, odata cu inaintarea in varsta si intrarea in societatea in care traim...
Renate,
multumesc pentru informatii!
Eu am ales, pana una alta, sa renunt la TV si sa ma bazez pe youtube si pe DVD-uri. Da' e bine de stiut ca putem cere introducerea anumitor posturi in grilele cablistilor!
Plopu',
cum ziceam, pot sa inteleg de ce omenirea a recurs la povesti mustind de violenta - acu' niste sute de ani, asta vedeai la tot pasul, violenta, foamete, calamitati si moarte. Era nevoie sa te "acomodezi" cumva cu toate astea.
Imi scapa motivele perpetuarii si modalitatile de substituire.
Multumesc pentru apreciere!
Carla,
asa am facut si eu. Doar ca, pe de o parte, nu pot cenzura la infinit si, pe de alta, povestile cu pricina sunt repere culturale utile &relevante.
Tu poate mai ai controlul telecomenzii, eu l-am pierdut de mult!!! :)
Plopu',
da, iesirile in natura ar putea fi o solutie!
(sa ma apuc de facut planuri de "evadare", deci :) )
MihaelaMaria,
despre ce reviste frantuzesti e vorba?
In rest, eu am senzatia ca-i fac un bine copilului daca il feresc, in primii ani, de infuzia asta de violenta. S-ar aseza prea la baza educatiei lui, cu rezultate mai degraba distructive decat constructive. Cand spun asta, e prin prima analizei impulsurilor mele - prima tentatie e de riposta. Ceea ce, de obicei, e contraproductiv.
Are vreme sa invete sa se incaiere... mai degraba mi-as petrece timpul, cel putin intr-o prima faza, incercand sa modelez comportamente reverentioase.
Adra_bell,
multumesc!
Mai sunt si unele nemtesti, cu un batranel si o pisica, dar am uitat cum se cheama...
La ce anume te referi, legat de agresivitatea altor copii? (ghionti, smuls jucarii, sau ce? si ce reactii are Eva?)
Plopu',
senzatia mea e ca trebuie sa am (pentru copil) si o politica de relationare cu restul lumii.
Ca trebuie sa-i dau, adica, un model util de relationare (respectiv de reactie) la care sa se poata raporta. Ca asta include mai degraba actiuni preventive (de tipul "asteapta sa se dea Gigel pe tobogan, si dupa aia te dai tu" decat incaierari, e alta poveste...
Eu am mers cumva pe "mana" copilului, cum am intuit ca se poate si daca se poate introduce si partea de violenta a vietii.
Este inevitabil si mi se pare necesar in masura in care face parte din natural, nu din omenescul agresiv gratuit. De exemplu faptul ca lupul ii mananca pe iezi ... imi pare rau, dar si leul mananca antilope, ce ne facem? Tinem palma la ochii copilului pana la ce varsta, nu-i spunem noi, cine sa-i spuna? Adica as renunta cu mare bucurie la datoria unor atari explicatii, dar parca totusi mai bine ca ele sa vina din partea mea ...
Bineinteles ca prezentarea sub care au venit toate astea a fost si la noi una potrivita varstei, intarziata cat de mult am putut si asezata in cadru in asa fel incat sa nu socheze.
Dar Maria a inceput sa afle de pe la 2 ani jumate, 3 ani (ca si Anna acum) ca exista animale de prada, de ce si oamenii sunt astfel de animale samd.
Despre violenta si agresivitatea sociala le vorbesc cu aceeasi masura, cantarind cu atentie ce le las sa afle si ce nu, si punand un accent gigantic pe "violenta intre oameni este inacceptabila, PUNCT". Ba le mai spun si "violenta fizica este semn de putina minte", sa ma ierte Dumnezeu pentru bias ... dar asta face parte din ce cred eu ca e fundamental sa le transmit, ca mama, lor.
In privinta desenelor, da, sunt nenumarate lipsite de agresivitate, Ana a dat cateva exemple foarte bune, noi aici avem din plin, e canalul de cablu dedicat copiilor de varsta prescolara, plus unul public care nu are chiar program non-stop, dar destul de cuprinzator, ABC kids, de unde fetele mele au invatat sumedenie de lucruri frumoase. Pentru asta TV-ul la noi nu face parte din zona tabu, dimpotriva, e instrument educational valoros. Cu aceeasi masura, insa. :)
La lung metraje singurul exemplu care-mi vine acum in minte e Tinker Bell de la Disney, dar sunt sigura ca mai sunt si altele.
Eu de exemplu nu as da la cosul de gunoi Alba ca Zapada sau Cenusareasa, fiindca mamele alea vitrege sunt specimene cu care copiii nostri vor avea de-a face, deci de la niste anisori incolo e bine sa devina constienti de astfel de caractere in felul initiatic al basmelor, pentru ca realitatea sa nu-i socheze direct mai tarziu.
Stiu ca se poate discuta mult pe tema asta, insa in principiu lumea in care traim nu e toata roz si desi inocenta e minunat de pastrat si proliferat, asta nu se va intampla prin cenzura griului/raului, ci prin intelegerea lor, tocmai pentru a nu deveni parte din sine.
Mai departe e greu de delimitat si trasat guidelines ... fiecare dupa cum ii dicteaza instinctul si personalitatea copilului ... (azi am avut si eu o mirare si-ntrebare pe tema, sa stii).
Alina,
de acord, leii mananca antilope, pisicile mananca soareci, lupul, iezi, si tot asa.
Referitor la Capra cu trei iezi, acolo e, dupa mine, o nota sinistra in plus: "Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi pereţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum."
De la paragraful asta pornea comentariul meu.
Fireste, fiecare copil internalizeaza altfel ce aude, si-n functie de varsta, si de altele (dupa cum bine zici si tu, cand vine vorba de Maria si Anna).
Pentru Mutunau Alba ca Zapada a fost sursa majora de spaime - vedea peste tot numai castele cu vrajitoare si mere otravite, se trezea noaptea plangand...
In plus, era subit foarte interesat de ghiontit - piticii se trosnesc zdravan in film, in mai multe secvente. Oi fi eu prea sensibiloasa... da' am interzis temporar vizionarea desenului!
Pentru "violenta e inacceptabila intre oameni" imi trebuie o intreaga strategie - noi vedem cu totul alte lucruri pe strada, fata de voi...
Nu ma refer neaparat la ghionti si la smuls jucarii, mai degraba la palmele pe care Eva le-a incasat de cateva ori de la niste fetite din grup. Eu stiu ca ambele fetite sunt educate in acest fel, cu "blanda palmuiala parinteasca" si mi se pare logic ca fetitele sa preia asta in relatiile cu alti copii. Doar ca Eva face parte din acea minoritate care nu a luat niciodata o palma de la parinti si trebuie sa faca fata brusc unei situatii inedite. Ma ingrijoreaza ca nu are nicio reactie de aparare, nu sa palmuiasca la randul ei, sa se fereasca, sa se apere, ea ramane masca ca si cum nu i-ar veni sa creada si plange. Toate sfaturile noastre (si nu, chiar n-am invatat-o sa raspunda cu aceeasi moneda) au ramas pana acum fara niciun rezultat.
Ma indoiesc ca va deveni vreodata agresiva (asa cum spune Plopu'), nici nu vream asta, sper doar sa ajunga sa gestioneze astfel de conflicte violente.
Noi cumparam reviste frantuzesti din Cora Militari, de la standul de ziare (Picoti, Toupie, sunt mai multe), numere vechi de cateva luni, inainte erau destul de ieftine, 6-7 lei, acum au ajuns pe la 12 lei, mi se par scumpe, mai degraba iau o carte.
Sunt de parerea Alinei, povestile clasice vin cu niste sfaturi, Scufita Rosie n-a ascultat-o pe mama si s-a abatut de la drum, iezii au deschis usa unui strain, etc, dar scot partile horror. Nu i-am spus niciodata ca Alba ca Zapada avea o mama vitrega, mi-ar fi fost greu sa-i explic ce este o mama vitreaga si m-am temut ca o sa retina doar "mama".
Mamituni, cunoscand cate ceva despre viata si personalitatea lui Creanga, povestile scrise de el deja le vad in alta lumina. De fapt nu cred ca sunt pentru copii. Sunt niste parabole ironice pentru adulti...
De acord cu Sanziana, pana la urma depinde de noi ce consideram adecvat si carei varste. Eu am cenzurat puternic povestile care mi se pareau inadecvate cand fetele aveau 2-3 ani, dar incet incet, la o recitire sau revizionare (filmele oricum noi le-am pus mult mai tarziu), incep sa se contureze si perspective mai aproape de original. Cred ca oricum este inevitabil.
Si, da, stiu, sunt pasaje in Creanga care nu sunt pentru urechi de prescolari. Poate chiar nici de scolari. Cenzura, cum ziceam. :)
Pe mine de exemplu m-a fascinat istoria, am citit mult despre feudalism, asta nu m-a "strambat" moraliceste, ci m-a facut sa inteleg de unde venim. Si cred ca nici nu eram foarte coapta cand citeam chestiile alea ... :). Asa si cu povestile in discutie, cand incep sa inteleaga, sa discearna, sa stie ca ei pot alege alte atitudini, atunci sunt gata de citit. :)
Adra_bell,
asta cu palmele ma crispeaza si pe mine... nu o data m-am interpus intre mici scandalagii si Mutunau!
Intentionez sa-l invat sa se fereasca (pana acum n-a fost nevoie, ca suntem in perioada "argint viu" = nici sa vrea sa-l pocneasca vreun copil, nu apuca!).
Imi pare rau, gandindu-ma la Eva, de starile prin care trebuie sa treaca...
Toupie cumparam si eu, cand erau rezonabile la scor, dar acum au sarit calul! Vorbim, in definitiv, de tiraje ramase nevandute in Franta, luate probabil gratis de cine ni le vinde noua.
Cat priveste puterea educativa a povestilor, am undeva un fisier cu "ce invataturi putem trage noi din The Cat in the Hat". Ar trebui sa-l postez, a absolut impresionant - deci, da, sunt de acord cu asta.
Doar ca (tinand cont de efectele adverse gen cosmaruri) imi rezerv, pentru inca vreun an, dreptul de a le mai cenzura nitelus...
Unele chestii se inteleg mai bine la o varsta, altele, mai incolo...
Sinziana,
ooo, da! Creanga era o mare figura.
Ce nu stiu sa spun este cat a preluat din povestile copilariei lui si cat a mai pus chefliul din el pe deasupra!
Pentru ca, uite ici: http://www.seiyaku.com/lit/grimm/en/005.html gasim o poveste atribuita fratilor Grimm care combina intr-un mod cel putin inedit versiunile stiute de noi pentru Capra cu 3 iezi si respectiv Scufita Rosie..
Alina,
Sper sa ma prind cand are destul discernamant si cand nu. Cu Alba ca Zapada, dupa cum am relatat, nu mi-a iesit. Poate si din cauza ca noi nu ne uitam la TV iar asta era si primul desen animat la care a avut acces... nu stiu.
De curiozitate, cati ani aveai tu cand citeai despre feudalism?
Intreb pentru ca intentia mea e sa nu cenzurez cartile mai tarziu de perioada in care va putea sa le citeasca si singur, si-s curioasa cam pe la ce etate sa m-astept la intrebari "medievale" :)
10-12 ani ... imagineaza-ti .... :).
Alina,
dap...
(mie-mi placea mai mult antichitatea, pe vremea aia!!!)
S-ajungem noi sanatoase acolo, sa vedem gustul pentru istorie al generatiei urmatoare!
Ca de obicei, eu sunt in urma cu cititul... Frumos articol, interesante perspective. Nu pot decat sa trag invataminte, pentru atunci cand imi va veni vremea. Momentan ne bucuram (inca!) de Sol Solecito si Baby Einstein.
Din discutiile cu mame experimentate in ale cenzurii, am retinut ca "Imparatul Vrajit" (The Emperor's New Groove) ar fi un astfel de desen animat - non-violent, amuzant, cu invataminte. L-am si vazut la Carturesti. Dar nu l-am vizionat personal, deci nu pot sti precis.
Mi,
tuturor ni se intampla sa mai intarziem cu una-alta. Stai linistita, blogul nu pleaca nicaieri.
Multumesc pentru aprecieri. Si pentru sugestie, o sa caut filmul!
Trimiteți un comentariu