... în care mă retrospectivizez onomatopeic de una singură, via blog

Ianuarie. Stai, că mă dusesem pe 2010. Aşaaaa...
Să vedem cum ne raportăm la anu’ trecut.

Bunica arunca eclipse pe geam. Nu, nu am luat sania aia. Am luat alta, de vreo şapte ori mai ieftină. Pe care, desigur, n-am folosit-o. Logic. Nu e asta soarta reducerilor?
Pasiunea-mi pentru ciudăţenii e(ra) constantă.
Uau. Cât de mult s-a schimbat discursul muţunautic într-un singur an! Ptiu, să nu fie de deochi!
Acu’ avem sistem solar. E drept că nu fix pe-ăla, ci altu’ mai fain, dar, hei, nu le poţi avea pe toate. Mă gândesc serios să ne schimbăm numele în Kepler.
Nu, nu am dus copchilul de 2 ani jumate (atunci) să recite Eminescu la spectacole de cartier. Deşi subiectul fusese adus în discuţie...
Beleduc n-avem. Da’ poate facem...
Din lucrurile care mă-nervau unele-s tot acolo. Din perspectiva asta, 2011 a fost un an taaaare lung... Ei, dar unele au plecat. Spre a fi înlocuite de altele, care de care mai sprinţar-neopribile & consumatoare de energie. (prin prisma nivelului meu de energie, 2011 a fost un an de tranşee. m-am târât prin el!)
Oh, şi galeria aia e tot pe jos. Tre’ să-ncepem s-o serbăm, de-acum. Cred că prinde centenarul - tot acolo.
A, şi nemersul la culcare. S-a eternizat. Ştie careva vreo trupă SWAT care cântă cântece de leagăn? Trag nădejde că asta l-ar putea convinge.
Hm. Aveam timp acu’ un an, judecând după câte poze nimerite postam. Ceeee vreeemuuuri...
Şi-apoi pagina se dă mai departe, peste pauza lungă a mai multor amintiri.



Februarie
Îmi băteam capul cum să port discuţia despre moarte. N-am aflat încă. Între timp, însă, m-am resemnat că nici n-o să aflu vreodată, da’ c-o să ne descurcăm noi cumva.
În spatele lui NU e tot spaima. Ceainicele ne plac în continuare, dar parca nu chiar-aşa-de-mult (=obsesiv).
Asta a fost o lună de recul. Habar n-am când intrasem în burn-out (prin decembrie? ori eram dintotdeauna acolo?). A fost luna-n care m-am sfărâmat de-a binelea, (oricât de ţopăitoare mi-ar mai fi fost unele manifestări) de nu pot spune că mi-am revenit nici acum.
De unde şi evadările-n varii tărâmuri imaginare. Noroc cu Muţunau, aparent imun, responsabil responsabil cu ancorarea în real!
Bine c-am (re)găsit cântecelele, vor fi material util pentru şcoleala de acasă!
Da, călătoria continuă.
S-ar părea că (acum...) Bunica a lăsat-o mai moare cu terorizatu’ - darrr... să nu zicem hop pân’ nu sărim pârleazu’. Uite-l şi pe Joshua Bell!
Între timp, de la sterilizare s-a ajuns la eutanasiere. Cel puţin teoretic.



Martie
Aia cu măseaua era necroză. Plus fractură de rădăcină. O splendoare. Lucrată fără anestezie, că pe mine mă-nervează anesteziile mai tare ca durerea. Multă răbdare a avut madam stomatoloaga.
Oh, hainele. Poveste fără sfârşit, recent revizitată. Muţunau creşte straniu în raport cu părerile textiliştilor pe tema mărimilor hainelor de copii. Pentru că mai nou a slabit, avem provocări la capitolul „cum convingem nădragii ăştia să stea pe copil”.
Oh, subiectul (la general) "naşterea". Altă poveste fără sfârşit, etern revizitată. Avem miracole la-ndemână şi nu ştim.
Oh, bicicleta. Am luat fără pedale. Încă nu ştie să meargă pe ea, deşi a folosit-o un pic. În schimb, la Decathlon se dă, pedalând crăcănat, pe-aia de 16! (cu roţi ajutătoare, desigur)
Oh, leurdă, te-aştept cu drag.
Răceala din martie s-a terminat (nu glumesc) în septembrie. După trei săptămâni, a început aia de octombrie. S-a terminat în decembrie. Nu ştim când vine aia de ianuarie.
O fi având homeopatia vreo legătură? (de vreo lună, re-ronţăim granule. da, ştiu, nu ar trebui ronţăite...)
Ptiu, s-a clătit vreodată Muţunau cu apă de gură??? (noroc cu blogu’...). De spălat pe dinţi se spală acum, dar apa de gură e vade retro. Foarte vade retro.
Demenţă culinară. Aia de m-a făcut să spun că tre’ să-mi cumpăr hotel, pentru varietatea de opţiuni a bufetului.
Mda. Nu-ş de ce, da-mi pare că-n nişte privinţe am rămas (eu) în martie 2011.



Aprilie
Se vede că era 1 aprilie. Bune uleiurile de la Kneipp. Tre’ să-l tund pe omu’, c-acu’ deţine o pleată de zici că-i Whitesnake.
Toate plantele alea au murit. Dracaena a durat suprinzător de mult, dar tot degeaba. Copăceii au fost transplantaţi într-o curte primitoare, dar le-a venit de hac încăpăţânarea săpătoare a ciobănescului mioritic de-acolo. Păcat. Ca-n bancul cu bilele, una din plăcile cu amprente s-a spart, şi pe-ailalta nu ştiu unde-am pus-o. Sper că veveriţele o duc mai bine.
Ptiu, deci mai am sake! (uraaa! pauză 5 minute)
Suntem tot familia Adams. Acu’ avem şi schelet. Nici pe ăla nu mai ştiu un’ l-am pus.
Ce mic pare în poze.
Şi ce vinovată mă simt în continuare pentru deturnările domestice, telefonice şi de orice alt fel.
Nu, în continuare nu tace-nici-un-pic. Unele deprinderi se prind.
Nu, n-am mai fost la teatru. Sunt pe punctul de a construi unul, acum, că marionete avem. Cum, n-am pus poze? Groaznic. De neiertat.
Uh, am şi citit în aprilie.
Deşi nu chiar tot ce-mi doream.
A lăsat-o mai moale cu NU. Da’ tot perpetuum mobile e.
Mmmm... ar trebui să mai scriu unele din discuţiile despre copii. S-au mai adunat...
Adio, chiul. Stai să-mi şterg o lacrimă. Gata.
În continuare nu-l ascult. Şi el insistă.
Hm. Acum e continent. Dar scuipatul a revenit spectaculos în peisaj. Şi, poate şi din cauza sărbătorilor, iar nu e clar cum e cu somnul de prânz - rămâne-n program, sau nu?



Mai
Muuult am mai scris. Tre’ să fi fost o lună mai lejeră.
Flori, bun. Obsesia cu Idol, de durată.
Um, deci în mai fusesem la Vamă. A, şi să fac bine să caut alarmele alea. Altele luate şi nefolosite!
Mm, zoo. Costumaşul acela nu-i mai vine.
Gonflabila a făcut carieră. Oboseala e tot acolo. La magazinu’ raw n-am mai călcat.
Lista de cum n-aş vrea s-ajung s-a făcut tot mai lungă.
Bună limonada aia.
Hm. Muţunau s-a lăsat de fotografiat. De ce oare? (poate pen’ că m-am cam lăsat şi eu?)



Iunie
Nu, nu mai duce gunoiul, s-a prins.
Mă doare şi-acu’ inima la auzul cuvântului „pipetă”.
Deci atunci mă hotărâsem că-mi trebe o schimbare...
Da, am pictat ceva de-atunci. Plin de opere, tre’ să fac vernisajul.
A, deci din iunie e abonamentul la sală.
Oh, dieta. Aceste cuvinte ne doare.
Poţi ajunge să fii sătul de propria oboseală? O, da. Sunt dovada vie!



Iulie
Da. În 2011 m-am tot bătut cu timpul. Ghici cine a câştigat...
Oh, pentru publice & comprometante era doar începutul...
Ar trebui să mai mergem în vizite de weekend la prieteni cu copii.
Articole la comandă. Cât mi-a plăcut tema şi am avut ce scrie.
Distanţarea de normă, în ritmul propriilor bătăi de inimă.



August
Despărţiri. Întrebări despre regăsirea persoanei de dinainte şi despre concilierea cu cea de acum.
Consumerisme. Ce prostie-mi pare-n continuare să cumperi pentru că alţii au.
Iar, despre naştere. Şi despre autonomie. Voi avea sistematic cafturi majore cu sistemul, nu suntem din acelaşi film.
Ce bine a fost să mă trezesc, măcar pentru câteva zile, (nu cred c-am scris, dar în august îmi schimbam, iar, locul de muncă), de voie...



Septembrie
Şi acum mi-ar mai trebui o zi. Sau mai multe.
Lună metafizico-ezoterică, asta. De-aia mi-or fi scăpat dificultăţile legate de grădinilă, pen’ că eram cu capul în nori?
Şcoala de educaţie muzicală a rămas negăsită. E drept, am învăţat câte ceva despre ce să caut vizitând Boem Club şi Smart Kids (parcă...)
Prioritatea număru’ unu’ e şi-acu’ somnul. Nu’ş cum fac, da’ numa’ nu mă ţin de ea...



Octombrie
Crize. Cărţi. Întrebări. Creşteri. Cristina. Legături. Greutăţi. Şocuri. Enervări.
A fost o lună densă şi obositoare. Încă mă mai sperii la gândul unelor (tentative de ...) confiscări.
Înţărcare? Ce-i aia?



 Noiembrie
Răceala vieţii mele. La propriu, metri cubi de muci..., la figurat, distanţare progresivă pe ici, pe colo, uneori pe teme de confuzie majoră de roluri. Întâmplător? Interesantă paralela...
Divorţ de grădiniţă, după multiple tentative de-a discuta normal. Da’ când substratul e altul... nu merge.
Derută organizatorică de sărbători. (acum s-a trezit şi-ntreabă de ce nu l-a văzut pe Moşu’?)
Târgul de carte.
Şocul pe teme de violenţă domestică. Şi ipocrizie. Şi boală. Şi hrană otrăvită.



Decembrie
Naouri, bleah. Dar am înţeles, citindu-l, motivele pentru unele devieri.
Jocuri. Concerte. Eclipsă. Soare. Simandicoşenii (eternizate!) de cofetărie. Bibi. Rău de autocar (brrr!)
Oboseală, oboseală, oboseală. Dorinţe. Dialoguri.
Brad. Alte cărţi. Bloguri.





Frate, prescurtabil, prescurtabil,da’ lung a mai fost anu’ ăsta!