Pe scurt: ieri, junele era să se puţin şi anume electrocuteze, dat fiind că tot insista să-nfigă compulsiv în priză ştecheru’ de la instalaţia beculeţească de brad.
Ştecheru’, ca toată instalaţia, o chinezărie, priza, veche de 10 ani şi ne-remontată (re-fixată mai strâns) trebuie că vorbeau totuşi dialecte diferite, de vreme ce au sfârşit prin a bubui şi-a-l afuma pe deşte pe Muţunau.
A fost extrem de spectaculos: mica explozie a dus la secţionarea cablului (până la noi ordine, aparent, adio, instalaţie de beculeţe). Siguranţele şi-au făcut datoria şi-un flic-flac, instant remediabil, iar priza foncţionează.
Unde e nesimţirea-mi? Ubicuitar.
Păi, post-bubuitură (care e, de fapt, un pocnet mai sonor) şi răcnet muţunautic convertit în plâns, nici n-am clipit. (undeva, neuronul meu mic, singur, brutal şi leneş trebuie să fi compilat că, dacă n-a zburat pe sus şi dacă plânge, de fapt la mijloc e doar spaima, nu şi vreun electroşoc major. e drept, în studenţie eram electriciancă amatoare, nu o dată convertită funingic în negresă).
Aha. Plus, de ce umbla copilul la priză? (altă mostră de nesimţire, inconştienţă, indolenţă şi multe altele, toate nasoale, mamiţunească/mamiţuneşti)
- Să nu mai umbli niciodată la priză, a zis Bunica, revenită sărbătoristic în peisaj.
- E, hai, am zis. Mai subţire. Eventual nici să nu se mai dea jos din pat...
Deci, de ce umbla copilul la priză?
Simplu, pen’ că ştie (dat fiind că insista de-acu’ un an să inspecteze, l-am instruit cum se procedează corect şi pân’ acu’ n-a băgat cuie-n priză. încă). Ce nu i-a intrat încă-n cap (sau, poate, mai corect spus, ce nu-i intrase) e(ra) că nu tre’ să freci priza la infinit. Poate c-acu’ s-a prins.
Consolarea post şoc? (înainte de apocaliptica replica bunicească nu tremura, dar după, da)
Relatarea cu lux de amănunte a uneia din experienţele-mi similare de pă vremuri ... şi garantarea faptului că negreaţa se duce, până la urmă, la spălat.
Ah, şi marcarea verbală explicită a faptului că am o MARE problemă cu sentinţele care induc teamă...
Altă mostră, de data asta din categoria "lipsă de cenzură verbală":
- Muţunau, mişcă-n pat, acum!
- No way, José! zbiară hotărât opoziţia.
L-am tuns. Nu pentru replica de mai sus. A fost la cererea expresă a zulufatului. Nu atât de scurt ca-n anii trecuţi (adică nu l-am ras în cap) da’ nici la fel de drept, pen’c-am dat cu foarfeca, nu cu maşina, şi frizer amator nu pot zice c-am fost.
Acum nu mai e cherubin. Are o meclă (dulce!) de puşcaş marin în permisie!
Şi-ar mai fi nişte mostre... oarece dovezi în sprijinul titlului...
... despre cât din maniera de-a funcţiona ca părinte vine din stilul de viaţă, actual sau anterior, care nu pune tot timpu’ pe primul plan copilul, sau nu-l pune deloc, sau nu când/cât ar trebui, respectiv i-ar trebui copilului....
... despre balanţa (sau.... cârligul?) dintre autoconservare şi dăruire, dintre real şi imaginar, dintre real şi pozat, dintre dorit şi posibil, dintre necesar şi acomodabil...
... despre conformism şi alţi demoni...
... despre cum mă duc eu de săptămâna viitoare la bazin, şi despre a câta oară e făcută promisiunea asta...
da’ rămân (toate) pe altă dată... că, nu de alta, n-am momentan (ne?)simţirea necesară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
La multi ani, Mamituni!
Cand eram eu mica, fix la varsta de 4 ani (acu'am trezeci-si-ha-ha) am bagat un cui in priza(in gaurica din dreapta).M-a curentat la deget. Stiam ca n-am voie, dar nu stiu ce mi-a venit. Am si acum in cap imaginea mea in hol, singurica (mama intindea rufe), sperietura, si faptul ca m-am ascuns sub patura langa sor-mea :))
Cat despre bazin... acu'ti-ai gasit, cand vine viscolul?! Eu una, nici nu m-as spala pe dinti pe frigul care se anunta, daramite sa ma dau cu totul la apa! hihihi
wow, bine totusi ca nu s-a intamlat nimic, eu cu siguranta n-as fi avut taria ta.
si noi i-am invatat pe huni sa umble corect la priza, mi se pare cle mai safe asa, decat sa le interzici....
bafta cu bazinul ala!
Eu pumpkinei i-am zis simplu ca nu are voie sa umble la p
riza pana cand nu mai creste un pic.
Este din categoria :copiii mici nu au voie sa umble singuri la aragaz, priza, cu cutitele ascutite, cu surubelnitele lui tati, cuie, suruburi, ciocane etc..
Nu stiu cum e al tau, dar a mea este extrem de creativa, asa ca am preferat sa ii spun sa nu umble singura la toate cele de mai sus.
Nu am de gand sa o cresc incapabila sa bata un cui sau sa-si bage singura veioza in priza, insa acum cat inca are tot felul de idei crete privind experimentele pe care le poate face cu o priza, doua cuie si un ciocan, prefer sa o supraveghez indeaproape.
Crevs,
La multi ani!
Intotdeauna cand nu e voie nu stim ce ne-a venit :D
Eee... care viscol? Ca nu-s la curent cu stirile meteo, si pe-afara nu vaz niciun viscol.
Luminita,
dar nu e tarie! Ma suspectez sincer de oarece deficiente.
Cateodata functioneaza mai bine varianta cu invatatul. Pana la sezonul bradului, de cand l-am instruit intr-ale prizuitului si pan' la explozie, nu se mai atinsese de prize.
Blo,
eu n-am avut cu cine ma-ntelege.
E drept ca, asa cum ziceam mai sus, raspunzandu-i Luminitei, dupa ce s-a prins ca, la o adica, stie sa bage stecheru'n priza, se potolise.
Cand a aparut in peisaj instalatia zbieracioasa de brad, nu s-a mai putut.
Si-apoi, ma tin minte: daca-mi trecea prin cap ca sunt curioasa cu privire la... apoi atunci trebuia sa aflu ce si cum, nu ma potoleam pana nu... Si, de regula, cautam momente-n care sa nu fiu supravegheata!
Cum prizele sunt printre putinele lucruri pe care n-am reusit sa le ascund, si cum stiu reteta, am preferat metoda instruirii...
Pe pumpkina pe la ce varsta au apucat-o initiativele electricianice? Cum de a ascultat?
pe la 1 an prima data, dupa care experimente cu introdus chestii, de pe la 3 ani. de ascultat a ascultat pentru ca i-am explicat ca se intampla exact ca atunci cand fulgera, si cum a vazut copaci fulgerati si personaje de desene animate fumegand, a zis ca mai bine sta cuminte.
Nici acum nu-s linistita 100% pentru ca este un copil extrem de creativ, curios si fara frica.
Blo,
dap. Vad de ce la voi a mers.
Eu daca-i spuneam ca fulgera baga instant doua piroane-n priza, ca e fan fenomene meteo!
La 1 an le ignora.
La 2 era mare atractie, si la 3, daca nu pun la socoteala incidentu' cu instalatia minune (suprasolicitata, saraca, pe durata sarbatorilor), se descurca binisor...
Ma intreb cand o sa fie nevoie sa trec la lectia urmatoare: scosul sigurantelor si schimbatu' de prize :D
Sper ca nu prea curand...
Trimiteți un comentariu