Da, da, eu. (zgomot surd de bătaie cu cărămida-n chept)
Căci, deşi nimeni nu mai credea (juma’ de univers făcea pffff! dând din mână a pagubă, de fiecare dată când eu dădeam să spun pisci...nă!), am fost la bazin.
Am plutit din prima clipă de aparentă imponderabilitate nautică. N-am înotat, am acvaplanat non-stop.
Sau aproape..
Că data viitoare mă uit mai bine să văz când se termină brusc treptele, ca să nu mă mai trezesc băgată cu capu-n apă de un Muţunau vag timorat de alunecarea-mi cam bruscă & dornic de susţinere sporită fix la momentu' mai puţin oportun.
Sau mă bag la un antrenament intensiv de salvamar, că eu ştiu să mă ţin numa’ pe mine cu nasu’ deasupra apei, şi nu-s deloc competentă în a susţine, când bâldâbâcâi, şi-un copil, şi-un colac buclucaş de spumă.
Deşi poseda colac, s-a speriat; mi-au trebuit juma’ de oră şi-un număr record de tumbe, demn de Cirque du Soleil, secţia morse-orci-balene-ucigaşe, să-l conving să intre la loc.
După aia, s-a ocupat pe cont propriu de înghiţit apă, dat fiind că el tre’ să vorbească non-stop şi n-are activată opţiunea „închide gura!”.
Sunt gata să pornesc o nouă religie, bazată pe traiul eternizat în piscină. Cu, hai, dormitul pe marginea ei. (că tot veni vorba, după piscină & masă, Muţunau a căzut lat. puteai tăia lemne pe el. cu drujba. )
Sau... aş putea să mă mut în Bolivia. Au ăia acolo o piscină mai mare, în aer liber şi la oarece înălţime, locuibilă.
Sau, pur şi simplu, să mai merg la vreun bazin.
Îmi ţin pumnii să nu se lase cu dureri de urechi. Omu' a avut cască (o caşchetă de la Decathlon), dar, odată ajunşi acasă, de fiecare dată când cască a somn, duce mâinile la urechi. Nu-l doare, dar semnul nu-i prea bun...
(cu toată scufundăciunea de debut, eu n-am nimic, sunt din tablă zincată)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
:)) important e ca ai reusit sa il faci sa isi invinga teama. :)
sper sa nu aveti neplaceri cu vre-o otita.
bine ca ati mers!
cum mai e Mutunau cu urechea?
m-am chinuit acum cateva zile sa-ti las un comentariu in care spuneam ca mutzunaului ii poti pune in ureche inainte de a intra in apa, niste ghemotoace de vata impregnate cu ulei de masline. aici se gasesc la farmacie si costa cutiuta cu 3 perechi, vreo 5 euro.
mai exista si unele din silicon, iar pe alea le poti folosi de cateva ori la rand, dar cred ca pentru mutzunau ar fi mai bune alea din vata. se muleaza mai bine pe ureche si nu trebuie sa le indesi pana ii ies pe ochi, ca sa fii sigura ca nu intra apa.
p.s. wtf?????? iar imi da eroare cand incerc sa postez comentariul
incerc pt a treia oara, de data asta sa vedem daca merge fara id
hahaaa, a mers! blogul tau nu ma iubeste, e clar. cand incerc sa postez ca Blo, nu ma lasa. u suck, blogule!
G.,
mai e pana la invins spaima. Lucram!
Otita pare sa nu fi facut, ptiu, sa nu fie de deochi!
Luminita,
daaaaa!
Cu urechile pare sa fie totul in regula.
Blo,
o sa-i trag una-n cap blogului, asa, ca din partea ta, bine? :))
Multumesc pentru pontul cu uleiul, o sa incerc!
Trimiteți un comentariu