Cum să (nu) te dai în bile şi alte răsfăţuri mamiţuneşti

Ca să mai luăm o pauză, zic, de la atmosfera devenită extrem de serioasă pe-aici.

- Vreau la bile! Vreau la bile! Vreau să mă trag în bile!!!
După un număr de zile de cereri răcnito-vehemente, am dedicat prima seară liberă mersului la bile.

Este vorba despre aceste ... instalaţii... de la Divertiball în care te poţi ... da / trage preţ de 5-10 minute.

(poză furată de pe site în scop lămuritor-spre-reclamic)

Mai avusesem în trecut o tentativă, tot la cererea împricinatului, dar, din pricină că s-a speriat de suflantă, a refuzat până la urmă să lase „montat” în bilă. Fetele de la bile au fost foarte drăguţe şi n-au taxat nimic pentru tentativa eşuată (e drept că nu le încurcasem cu nimic, pentru că nu aştepta nimeni după noi).
Aşa că la runda doi eram (mai) pregătită.

Odată ajunşi la locul faptei, am constatat că eram singurii potenţiali muşterii.
Evident, suflanta e tot bau-bau. Deci'mnealui nu s-a dat cocoţat în bilă, cu tot tacâmul aferent refuzului unui lucru pe care, de fapt, şi-l dorea.
În plus, la escaladă ţinuse figura cu „uite, mami se caţără, ia-te după ea!”
(nu mult, doar de 2 ori, pentru că după aia intervenise oboseala, dar ţinuse!)
.
- Încercaţi dvs., poate aşa vrea, mi-a interpretat corect „fata de la bile” sticlirea din ochi.
Notă: eu eram echipată fromos la costum (cu pantaloni! nu cu fustă!), căci atât de mare fusese graba de-a merge la bile, că n-am mai stat să mă mai schimb post-sosit de la birou.
- Ne ţine bila?
- Ţine până la o sută de kile. Dar nu puteţi intra cu el în aceeaşi bilă, trebuie să mergeţi separat.

Şi uite-aşa s-a făcut c-am ajuns să mă dau cu roatele-n sus în bilă, pentru că performanţa de-a merge în interiorul bilei - dar de ce zic a merge, de-a mă ţine pe picioare mai mult de 3 milisecunde - nu mi-a reuşit. Ceea ce a făcut, desigur, deliciul audienţei. N-am înţeles ce i-a reţinut să aplaude la final, fusesem extrem de Stan şi Bran, şi la costum, pe deasupra!
Nu mult diferit de ce se vede aici:




În ce-l priveşte pe Muţunau, o să mai încercăm peste câteva luni.
În ce mă priveşte, nu mai merg la costum.
Şi sigur o să plătim tot pentru cinci minute. Interiorul bilei e izolat şi, la deschiderea fermoarului, m-am simţit cam ca la depresurizare - am auzit şi-un mic pocnet, de la diferenţa de presiune creată. Ca să nu mai spun că, de la efort, cantitatea de oxigen consumată creşte, deci cea rămasă disponibilă în bilă scade.



Capitolul răsfăţuri arată cam aşa:
Intri în farmacie să iei ACC şi ieşi cu de-astea:

 Sau de-astea (ei, nu chiar toată gama, că nu e disponibilă, da’ n-am găsit altă poză! SEO-ul celor de la Harbor e sublim da’ inexistent (a trebuit s-o fac pe Sherlock ca să dau de ei) şi site-ul lor, de-altfel interesant, nu-i foarte prietenos cu browser-ul meu)

 Sau de-astea:

Miros & se simt demenţial.

- Mami, iar te dai cu cremă?