Cu entuziasm. Idilică.
Cea de acum: cu certitudinea neplăcută a imperativului trezirii şi mai matinale, în dublu scop de curăţare a maşinii şi, pe cât posibil, de evitare a vârfului de trafic isteric; cu străzi necurăţate, cu maşini parcate aiurea, cu călătorii enervant-anesteziante, pe drumuri mult mai lungi decât ar fi cazul, cu (parcă) şi mai mult frig, cu zloată.
Dominată de ambivalenţă.
De fiecare dată când contemplu ninsoarea, o parte din mine se bucură. Ar ţopăi şi s-ar cam duce afară, să se bulgărească şi să împrăştie zăpada, cu vârfurile ghetelor.
Cealaltă parte oftează la gândul tonelor de gesturi suplimentare implicate - unele inutile şi foarte neprietenoase. Şi la ideea că, nu mai departe de iarna viitoare, copilul va trebui trezit şi echipat cu noaptea-n cap în scop de mers la grădinilă.
Mi-ar plăcea să trăiesc într-un loc în care să mă pot bucura mai mult de iarnă.
Postări
4 comentarii:
Noi avem micul nostru rai cu zapada, gradina casutei noastre, desi e mica este perfecta pentru mers cu saniuta, teren de alergat, loc de piscina gonflabila vara, plus leagan si tobogan de plastic.
Altheate,
va invidiez!
Cred ca e cu totul altfel cand ai propriul tau teren de joaca, indiferent cat de mic.
As putea incerca sa-mi fac ceva asemanator pe bloc :)))
:)
frumos despre iarna
:)
pe bloc nu incerca
:)
Belle,
Multumesc!
Cu blocu'... nu's ce sa zic... inca ma mai gandesc... Ma incurca faptul c-ar trebui sa-i cer mereu cheia administratorului :))
Sau pot sa joc la loto, sa castig si sa-i cumpar omuletului propria lui partie :)
Trimiteți un comentariu