Nu preiau integral textul, am să dau doar link-ul către un articol care mi-a cam ridicat părul pe ceafă (ca să nu zic nimic de ochişorii holbaţi într-o manieră nu tocmai profund estetică).
Este în engleză şi se referă la o broşurică apărută în Germania, în 2007 (dacă e să dăm credit informaţiei), care vorbeşte despre (sau chiar promovează) o serie de atingeri intime între părinţi şi copiii de vârste mici.
Este în engleză şi se referă la o broşurică apărută în Germania, în 2007 (dacă e să dăm credit informaţiei), care vorbeşte despre (sau chiar promovează) o serie de atingeri intime între părinţi şi copiii de vârste mici.
N-am idee dacă nu cumva e vreo farsă. Sau vreo neînţelegere.
Da’ ca idee mă cam sperie.
Oricum, m-am ales cu o temă de meditaţie.
Unde tragi, ca părinte, linia între îngrijire şi abuz? Îngrijirea unui copil mic implică, din raţiuni de igienă, atingerea zonelor sale genitale. Dar de la şters la fund până la conotaţii sexuale ar trebui să fie cale lungă. Foarte lungă.
Unde se termină normalitatea şi unde-ncep aberaţiile? E cazul să pretindem că banalele (şi atât de gustatele, de ambele părţi) gâdilituri şi pupături sunt semne de pedofilie? Că dormitul în acelaşi pat cu un bebeluş ar trebui interzis din raţiuni de ce ţin de educaţia sexuală?
Sau că, dimpotrivă, ar trebui să ne preocupe personal dezvoltarea instinctului sexual al copiilor noştri, până-ntr-acolo încât să le devenim noi, din start, sursa de experienţe?
De unde şi până unde se întinde intimitatea copilului şi ce gesturi ale părinţilor pot fi considerate ... nepotrivite - până la interzise? Chiar e domeniul ăsta (enorm de intim şi de variat) atât de uşor reductibil la normă? La norme comunicabile?
Unde tragi, ca părinte, linia între îngrijire şi abuz? Îngrijirea unui copil mic implică, din raţiuni de igienă, atingerea zonelor sale genitale. Dar de la şters la fund până la conotaţii sexuale ar trebui să fie cale lungă. Foarte lungă.
Unde se termină normalitatea şi unde-ncep aberaţiile? E cazul să pretindem că banalele (şi atât de gustatele, de ambele părţi) gâdilituri şi pupături sunt semne de pedofilie? Că dormitul în acelaşi pat cu un bebeluş ar trebui interzis din raţiuni de ce ţin de educaţia sexuală?
Sau că, dimpotrivă, ar trebui să ne preocupe personal dezvoltarea instinctului sexual al copiilor noştri, până-ntr-acolo încât să le devenim noi, din start, sursa de experienţe?
De unde şi până unde se întinde intimitatea copilului şi ce gesturi ale părinţilor pot fi considerate ... nepotrivite - până la interzise? Chiar e domeniul ăsta (enorm de intim şi de variat) atât de uşor reductibil la normă? La norme comunicabile?
Părinţilor ar trebui li se aplice musai dubla măsură a comportamentelor în privinţa aspectelor intime? Dacă eşti tată, nu ai voie să-ţi îmbrăţişezi ori să-ţi săruţi fiica?
Când (din exterior) ar fi cazul să intervină statul? Nu cumva îţi tratezi din start toţi cetăţenii drept tâmpiţi când te apuci să faci, instituţional, ordine prin casele şi familiile lor?
Pe de altă parte, cum faci să previi abuzurile asupra copiilor- care abuzuri, din păcate, există?
Pe de altă parte, cum faci să previi abuzurile asupra copiilor- care abuzuri, din păcate, există?
Postări
2 comentarii:
intotdeauna vezi chestii din astea, de sexualism extrem, tocmai la popoare cu emotiile tinute bine sub capac. in loc sa invatam copiii sa vorbeasca despre ce simt, ii invatam sa se masturbeze ... refularea fizica. nu?
ce porcarie.
norocul lor ca traiesc aici. altfel ma duceam si le scoteam ochii la aia care-au gandit un asemenea proiect. :)
Alina,
eu mai sper ca e ori o farsa, ori o initiativa izolata, ori vreo greseala de traducere... altminteri, e de-un extremism... exact cum zici tu.
Trimiteți un comentariu