La telefon cu mama, dând să explic cu detalii prin ce bălţi am înnotat în Curtea de Argeş, în timpul ruperii de nori de duminică.
Să-i spui şi tatei că aşa Veneţie n-am mai văzut de mult.
Îmi muşc limba.
Pe fundal, chiţăieli de michimauşi excesiv de gâdilaţi în baie. Chiu, chiu, chiu!
Mega Image. Sâmbătă plec spre ei, acu’ fac varii achiziţii. Pe un raft, sirop de arţar.
Mă trezesc întinzând mâna.
Ăsta i-ar plăcea tatei.
O tante din magazin nu înţelege de ce m-am răzgândit, mi-am retras mâna şi mă uit lung şi înceţoşat la raft.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
7 comentarii:
Of. Big hug. Mie mi se intampla de-astea si dupa cinci ani ...
cred ca e normal ce ti se intampla. Iti doresc sa nu doara tare rau...
e absolut normal sa tai o persoana atat de draga, aprpiata si importanta tie, subit din viata si gandurile tale... iti este in suflet si acolo va ramane mereu... Regret enorm pierderea voastra....
scuze... sa NU POTI sa tai...
asta mai ramane dintr-un om iubit. sirop de artar. stii ceva? siropul de artar e o amintire frumoasa... te imbratisez
La mine a ramas o pipa veche pe care i-am dat-o sotului si s-a nascut un hobby.
Alina,
cum ziceam, nu cred ca trece.
Ralus,
da, e normal. Face parte din tot procesul. Doar ca surpriza re-amintirii te-arunca intr-o zona unde n-ai vrea sa fii...
G.Cojocaru,
multumesc pentru ganduri. Da, asa e, nu merge ca la stersul cu buretele.
Shmeny,
raman mai multe...
Important ar fi sa pot filtra si sa-mi amintesc cu precadere de lucrurile frumoase. N-au fost putine...
Altheate,
e foarte frumoasa povestea pipei!
Foarte tandra, intr-un fel extrem de delicat.
Multumesc ca ai impartasit-o.
Trimiteți un comentariu