Rezultatul este că-s mai mereu pe fugă, veşnic cu ochii pe ceas, rareori măcar vag odihnită şi/sau nehăituită de varii aspecte casnice de mai mare sau mai mică importanţă/urgenţă. În capul meu este (numai) un gigantic tabel al cărui unic dar copleşitor scop este să m-ajute să jonglez cu priorităţile (la mine funcţionează binişor faza cu reprezentarea vizuală). Generos fiind el (tabelul) apuc zilnic un număr de minute în care să fac chestii de dragul meu. (cum ar fi blogăreala).
Dar o zi numai a mea, cum am avut ieri, nu mi s-a mai întâmplat de mult. Fără presiuni, fără termene limită, cu plimbat şi pozat solitar, cumpărături & mâncat în oraş c-o prietenă (şi ea evadată, la insistenţele soţului, voluntar viteaz rămas acasă cu cele 2 fete ale lor).
Cum am senzaţia că nici n-am să mai pup curând, consemnez.
Iaca poze. Ratate, evident, da' lămuritoare.
Zoom digital dat aiurea la maxim:
Pe-aia cu căruciorul de supermarket trosnind de greutatea bulendrelor pe care urma să le probăm apoteotic am ratat-o.
Pe asta artistu’ nu ştie exact când a făcut-o!
Pe-aia cu căruciorul de supermarket trosnind de greutatea bulendrelor pe care urma să le probăm apoteotic am ratat-o.Pe asta artistu’ nu ştie exact când a făcut-o!
Postări
14 comentarii:
Vai, ce frumos, Mamituni! Esti de invidiat... eu in prima mea zi libera am mers sa caut de incaltat printesei Urlatica. Grea desprinderea, grea... Dar unde este aceasta fleaura, caci nu mi-am dat seama? Ma bate gandul sa ratez si eu cateva poze pe acolo, in urmatoarea zi libera.
unde-s ma pozele alea ratate? din cosmarul meu fel sumbru ma bucur din tot sufletul pentru time :)
Norocoaso! Fleaura era si pe la munte?
Si pozele, cele ratate, o incantare!
Felicitari ca ai reusit sa-ti iei macar o zi pauza de la ocupatia de mama.
Mi,
multumesc!
Zile din alea, cu evadari de tip gospodaresc, mai am. Nu se pun la socoteala.
Fleaura s-a petrecut mai spre munte, asa, pe malul unei garle mici, umbrite de tot felul de foioase.
Sunt secretoasa pentru ca pe acolo e de obicei destul de putin umblat. Si e destul de departe de Bucuresti, drumul ia de obicei o zi intreaga.
Zoozie,
ia intreaba tu un fotograf ce parere are despre pozele astea si-o sa-ti spuna de ce sunt tehnic ratate.
Multumesc! Da' despre ce cosmar vorbesti? Ca m-ai si speriat.
Sinziana,
cam da... aproape.
Multumesc. Cum ziceam, n-am senzatia ca mai pup asa ceva prea curand. Gen 10 ani de-acu' incolo?
ooof, sunt in plina schimbare de joburi, persp ective & stuff si totul a inceput. cu o mega scena de film prost. In plus, Anda e in plin proces de acomodare si nu misc in front cand vin acas, nu pot scrie, lucra, etc. Sper sa se aranjeze lucrurile pana la urma ca solicitarea asta asa de intelectuala lasa urme adanci in capul meu care se incapataneaza sa ramana roz desi-l spal de 2 ori pe zi.
ratate sau nu, tot aduc ceva frumos cu ele pozele tale: amintirea acelei zile. :) Felicitari pentru reusita. sper din suflet sa reusesti sa repeti experienta mai curand decat preconizezi.
Zoozie,
imi pare rau s-aud de filmul prost. Tin pumnii sa se imbunatateasca mai repede!
Cat despre lucratul acasa, eu am desfiintat conceptul. A trebuit. Am tendinta sa iau de lucru acasa si nu fac nimic, ca n-am cum. Asa ca... oricat de bizar le-ar suna unor oameni care lucreaza si de acasa, eu am pus o frana brusca in dreptul subiectului "munca dupa orele de servici".
Cred ca dupa ce se mai aseaza lucrurile cu gradinita (adica post sezon rece...) as mai putea beneficia de o ora, doua, seara. Speranta mea e ca junele se va duce la culcare mai repede. Om
vedea.
Rozul e cool, de ce vrei sa renunti la roz?
G.,
multumesc pentru urare.
Cine stie, poate-l corup pe Mutunau sa vina si el in vilegiatura / excursii foto in vreo cativa ani...
Inteleg ca si tie ti-a priit "iesirea"!
Mamituni, da-mi voie, atunci, sa te invidiez de doua ori... E minunat secretul tau, iti doresc sa-l tii asa mult timp. Si sa-l explorezi cat mai des!
poate?? daca iti seamana, cred ca o sa ai probleme in a tine pasul cu el! :D ... ca doar tendinta piticotilor este de a ne depasii :D
... cu riscul de a parea o mama denaturata, recunosc ca mi-a priit la maxim scurta iesire. Chiar daca i-am dus dorul, nu regret nici o ora petrecuta departe de ea... a fost o iesire solicitanta din punct de vedere fizic, insa am reusit sa imi incarc bateriile si sa ma reintorc cu forte proaspete.
Rozul e cool dar nu cand mergi la un interviu serios :)) Cand se termina toata tarasenia probabil revin la sentimente mai bune.
Gabi, asadar: unii nu stiu ce sa faca sa ajunga mai repede langa little ones si altii nu stiu cum sa mai fuga de langa ei :))
Eu imi doresc tare mult s-o port pe Anda prin Barcelona in meitai
Mi,
iarta-ma ca-s secretoasa! Cum locul insa nu e la indemana oricarui calator, incearca altceva: orice padure din zona subcarpatica arata minunat in perioada asta - din pricina amestecului de foioase si conifere. Ai de unde alege!
G,
am probleme de pe acum in a tine pasul cu el! Si nu numai eu.
Doar ca, atunci cand o fi mai mare, planuiesc sa-l pun sa care rucsacul. Asta ar trebui sa-l incetineasca!
Nu esti, draga, mama denaturata. Pur si simplu ai luat o pauza. Te-ai "revendicat" ca adult, in vreme ce copilul tau era pe maini bune.
Foarte bine ca ti-a priit!
Asa cum zice si Zoozie mai jos, vine ea si vremea in care nu te-ai mai dezlipi de copil :)
(dupa care vine iar vremea plecatului la Roma :) )
Zoozie,
cred ca orice om cu cap (si par pe el!) poate pricepe ca in materie de vopsit parul se mai intampla si accidente.
Altfel... ce parere ai de folosirea unui nuantator, asa, ca pentru zilele de interviu?
Eu imi doresc sa merg cu Mutunau de mana la Barcelona. Altfel mi-ar rupe salele!
Sau, si mai bine (uite aici mostra de mama denaturata) eu pe bicicleta, el pe jos. Asa, as avea sanse sa tin pasul cu el!
rozul insusi trebuia sa fie nuantator. Vreau sa revin la blond, asa ca m-am spalat pe cap in prostie :)) zilele astea. Eu aveam parul foarte deschis si probabil de-aia s-a permanentizat. Oricum, ca experienta de viata e ceva ce merita povestit nepotilor
Mamituni, eu chiar te admir pentru secret. E foarte frumos si locul, si faptul ca poti sa-l tii doar pentru tine si... cei cativa privilegiati :-). Stiu multe locuri frumoase (am crescut la munte), mi-ai dat o idee, dar sa stii ca n-am sa-ti spun! :-))
Zoozie,
aha. nu mi-am imaginat...
De acord, e memorabil!
Mi,
ma bucur ca ti-ai gasit un coltisor! Nu-l divulga. :)
Trimiteți un comentariu