miercuri, 12 octombrie 2011

Imagine & gând tembel & somn

Îngropată pân' la gât şi peste în bulendre (de dat, de spălat, de luat de / întins la uscat, de călcat, de-mpachetat, de vidat, de.. nu mai ştiu exact ce, de ceva), cărţi (de citit, de ordonat, de lipit, de recondiţionat, de înapoiat, de pus undeva), cumpărături (de sortat, de amplasat, de gătit, de mâncat) liste cu chestii de făcut şi nelipsitele jucării,

... personal şi social turbată la gândul pierderii a fie şi 5-10 minute (în 2 minute se aleargă 800 de metri, da? e drept că nu de către mine, eu în timpul ăsta dau cu aspiratorul şi fac curat la pisici)...

... iritată profund la gândul că am în continuare cinci milioane de restanţe de acoperit...

... mă gândesc (iar!) să nu mai dorm. Niciodată.

Singurul aspect care mă împiedică să dau curs acestui măreţ plan nu e aparenta imposibilitate biologică, ci conştiinţa clară a faptului că, până şi atunci, tot vor apărea alte şapt(işp)e milioane de chestii suplimentare pe care tot eu va tre' s'le fac.

Somn uşor, deci.

2 comentarii:

blomamaind spunea...

:) iti spun din proprie experienta ca se poate trai si cu o singura ora de somn pe noapte.
Eu am supravietuit asa saptamani intregi, altfel un somn de 5 ore este deja prea mult :))
Si toate aceste descoperiri (pentru care echipa aia anonima de cercetatori ar trebui sa ma plateasca), au fost facute doar dupa ce am avut primul copil :))
Vestea buna este ca la un moment dat te obisnuiesti si le poti da clasa alora din trupele SEAL care-s mici copii pe langa o mama care tre' sa se descurce singura :)
Prioritizeaza. Ce nu trebuie facut neaparat, amana pe termen nedefinit sau scoate din lista.
Eu asa am eliminat calcatul :)) Calc doar ce-mi trebuie cu 5 minute inainte de a ma imbraca, iar tricourile le pun la uscat pe umerase asa ca n-au mai vazut fier de calcat de ani de zile:D

Mamiţuni spunea...

Blo,
chapeau.
Eu nu pot.
Mie faza cu prea putine ore de somn pe noapte nu-mi iese, are efecte mult prea urate.
Prioritizez si ras-prioritizez non stop. Da' cand deja mergi pe sarma, nu prea mai ai la ce sa renunti.