Categorii cromatice (postare-n care se bat puternic câmpii!)

(MoniQ, de la ultimul tău comentariu mi se trage!)

Mama albă
E fie albă la faţă (de oboseală, pentru că a greşit pudra, pentru că tocmai şi-a scos mecla din găleata cu var sau progenitura i-a pocnit recent o pungă de făină-ntre ochi), fie la corp (caz în care ori e iarnă de mult, ori se impun analize medicale pe caz de aparenţă clorotică).
De obicei e puţintel surdă - aude în reluare sau deloc.
Interacţionează distant şi cască des. Se împrieteneşte bizar cu pereţii şi uneori vorbeşte cu covoarele făcute sul, după care se sperie.


Mama galben-canar
Ar putea avea hepatită.
Sau o mască de avocado cu miere pe faţă.
Caz neclar.


Mama roz
Categorie controversată, deseori caracterizată de strâmbături din nas şi ridicări de sprâncene - fără a fi prea clar ale cui.
Merge înconjurată de norişori, steluţe, sclipicei şi posedă un număr remarcabil de obiecte pufoase.
Duce o viaţă în care nu e nevoie de votcă.


Mama portocalie
A exagerat cu sucu’ de morcovi şi i se întâmplă des să adoarmă înainte de a se dezbrăca de dresuri - care sunt, desigur, oranj.
E, cel puţin în gând, dansatoare de tango.


Mama roşie
Ori a fost uitată încuiată în balcon/pe verandă/în afara casei, ori urlă. De cel puţin 3 minute.


Mama mov
Ea (încă) nu urlă.
Nu va mai dura mult.


Mama bleu-ciel
Încă mai are nisip în poşetă. Şi uneori e sincer uimită că încă mai are poşetă!
Trăieşte-ntr-o vară eternă şi tip-lan-de-grâu-foşnăitoare.


Mama ultramarin
A fost cu siguranţă marinar într-o viaţă anterioară. Poate chiar pirat. Vorbeşte mult şi tare. Visează să primească în dar o bormaşină. Sau o unealtă de gravat.


Mama gri
Duce de prea mult timp prea multe poveri străine în cârcă.
De obicei ţine ochii în jos.

Mama-de-culoarea-cafelei
O, mmmammmă!


Mama verde
Poate fi eco. Sau doar imprudentă când vine vorba de aşezat pe bancă-n Cişmigiu.


Ce alte categorii ar mai fi?
Aşa, după (o parte din) codurile Pantone!