Exploatarea Muţunaului de către om

Dacă faci intenţionat mizerie, eşti, deja, evident, destul de mare ca să faci şi curat după tine. (e una din cele mai noi şi mai aprig susţinute precepte mamiţuneşti).

Dacă te văd că manifeşti pasiune pentru agitarea de mopuri şi mături, am să încerc să ţi-o canalizez în direcţii constructive. Că doar n-am s-ajung să te văd însurat cu vreo toantă numai pentru că aia ştie să facă, vezi Doamne, curat, în vreme ce tu habar n-ai.

Cum s-a ajuns la aceste măreţe concluzii?
Poi, printre picături de progrese lingvistice, am zis că nu e cazul să neglijăm activităţile fizice. Când plouă, vrem, nu vrem, tre’ să ne dedicăm gospodărelilor. Sau istericalelor, dar astea, dintr-un variu motiv, tind să fie ceva mai puţin utile.

Progresele lingvistice anterior menţionate includ următoarele răspunsuri:
- Cum o cheamă pe mama?
- Mama mea!
(acum vreo săptămână, mea era pronunţat în stil Gary Oldman / Dracula, meeea, sau cam aşa ceva; între timp, ne-am mai românizat, ne-a intrat diftongu’ mai bine-n gât)
- Pe tine cum te cheamă?
- Ca mama! (ca pe mama...)
- Cine se joacă afară?
- Copiii! (până acu’ vreo două zile, erau doar piii)

Astea-s în română. Dar ni s-a extins şi repertoriul de chineză!
- Man-go?
- Gua-gu!
- Iar-bă?
- Ia-beee!
- Pie-le?
- Pie’ie.

Mai are câteva, doar că, fiind eu azi excesiv de senilă, nu mi le pot aminti chiar pe toate.
Interesant e c-a început să se răstească la mine. Într-o limbă arhaică. Da’ cu un non-verbal extrem de convingător...

Revenind la progresele mopistico-gospodăreşti, iată cam cum decurg interacţiunile: Muţunau înhaţă sticla de 2 litri (PET) şi insistă să bea din ea. Cu tot cu dop.
La un moment dat, în mod miraculoso-priceputo-deşurubăristic, dopul dispare (se materializează subit pe masă) şi Muţunau ajunge să bea din sticlă.
Prima duşcă merge. Culmea, omuleţul reuşeşte să înghită când trebuie. Următoarele tentative nu sunt la fel de încununate de succes. De pe urma lor, obţinem, pe lângă un Muţunau murat, şi oarece băltoace.
- Mişcă şi adu mopul!
Cetăţeanul se execută prompt, imediat după ce primeşte asigurarea de pază şi protecţie:
- Lasă sticla aici, că nu ţi-o fură nimeni!
După care începe să muşluiască dedicat podeaua.
Episodul se tot repetă, pentru că Setilă perseverează până la golirea sticlei (să tot fi fost vreo 700ml...).

Ah, deci Muţunau va putea fi pus să facă, şi el, curat?
Eventual.
Doar că... se poate s-ajungem şi aşa:

(Mamiţuni are aerul acela fioros, da, chiar pe acela!)
Ceea ce nu vrem. Nu ne prea plac inundaţiile...
Uufff... greu.