Ştirile pe scurt, iar.

Muţunaul s-a prelungit până la măreaţa altură de 89cm. Şi nu a împlinit încă 1 an şi 9 luni.
(ptiu, ptiu, să nu fie de deochi)


Mamiţuni este în căutare de obiecte contondente cu care să-i ardă zdravăn cât mai multe-n freză lu’ zeu’ Morfeu, incompetent, inconsecvent & absent la program. Când l-o prinde... (de restu’, picioare-n fund)
Până atunci, Muţunau sare cu graţie peste orele de somn de peste zi (motiv pentru care Mamiţuni, care spera la un oarece respiro, se tot înverzeşte, progresiv, la faţă, ajungând suspect de asemănătoare cu Fiona lu’ Shrek) şi sfârşeşte adormind pe scaun la masa de seară (suprinzător de entuziast aşteptată...) cu bucăţile nemestecate de kiwi-n gură.
Am putea zice că asta ar fi garanţia unui somn întins peste noapte.
Greşit!
Foarte greşit!
Pen’ că:
- visăm
- cu muci în nas fiind, nu putem respira ca lumea
- ne explodează chiloţii
- ne vin idei somnambulice
şamd.

Mistreţul neprietenos este, astfel, un dulce amoraş pe lângă Mamiţuni, ajunsă-n faza-n care cea mai mică deviere diurnă de la program (cum ar fi faptul că la Kaufland nu au pe stoc fix laptele X, anunţat în promoţie) o aduce în pragul unei crize de nervi.
(Mamiţuni a ajuns să creadă că aşa s-au „născut”, de fapt, super-eroii - unii care, chiori de somn, şi-au băgat picioarele şi-au sărit să-i apere pe alţii, dat fiind că instinctul de autoconservare le era uşor scurtcircuitat, iar agresivitatea, în creştere)


Următoarele sărbători (oricare vor fi fiind ele) nu se vor mai petrece în deplasare. Sub nicio formă.
(Singura excepţie admisibilă ar fi ca, până la data lor, Mamiţuni să primească în dar fie un elicopter mic, fie un aparat frumos de teleportare.)
Şi cine-l mai îndoapă cu toate prostiile pe Muţunaul actualmente împestriţat de blânde (bubiţe-semn de alergie) va fi tăiat file, cu lama. Ruginită.


Muţunau (şi cu somn diurn, şi fără) a devenit, declarat, Domnul Crizuţă. Sau Crizuţe. Sau Crizoaie, după caz.
(De prea mare cuminţenie, în ultima săptămână omuleţul nu şi-a spart buza decât de 3 ori.)
Cum nu-i convine ceva (sau se gândeşte că ar putea să nu-i convină - şi, probabil, nu se poate hotărî), urlă, se dă cu fundul de pământ, bate din picioare, înşfacă şi trânteşte tot ce prinde.
Clasic.
De cele mai multe ori, Mamiţuni reuşeşte să afişeze un aer senin, puţin tâmp, şi să exclame, relativ credibil:
- Ce s-a-ntâmplat? Nu prea-nţeleg ce spui... (în condiţiile-n care, să fim înţeleşi, Muţunau nu vorbeşte)
Excepţiile de la 100% vin din situaţiile-n care Muţunau înţelege să se repeadă s-o placheze. Pentru că, atunci când, în 99% din aceste cazuri, figura reuşeşte, lui Mamiţuni îi ia ceva timp să-şi desprindă capul de pe perete şi să redevină fluentă în limba română literară.


Când poţiunea crizuţistă îşi pierde puterea şi Mr. Hyde redevine Dr. Jekyll, Muţunau intră în tandreţuri şi-i îndepărtează delicat lui Mamiţuni o şuviţă care-i intra în ochi.
De fapt, mă împiedica s-o urmăresc atent, declară, absolut neromanţios, împricinatul.


Obiectivele următorului trimestru includ:
- găsirea unui centru de activităţi acceptabil (c-o fi grădinilă, c-o fi altceva, vedem)
- re-re-re-re-instaurarea operaţiunii oliţa (întreruptă din motive de alinieri planetare conspiraţioniste de tip contra)
- deprinderea autoservirii asistate de tacâm (că pe aia neasistată... ar trebui s-o des-deprindem!)
Om vedea ce s-o alege de ele.