Peisaj duminical

În mijlocul holului tronează, majestuos, printre varii papuci dispuşi strategic (vraişte) aspiratorul. Acum două zile, Muţunau a descoperit (cu ocazia sesiunilor repetate de extras/vacuumat-repetat muci din nas) că e loc de joacă la mecanismul de derulare (strângere automată) a cablului.

În bucătărie, toate sertarele-s larg deschise. Şi goale, întrucât toate oalele, cratiţele, capacele şi caserolele dinăuntru au fost deportate, care-ncotro, pe te miri unde.
Ceaunul de mămăligă are-n el cutia de îngheţată şi stă cuminte pe covor.
Ceainicul este pe masă. Capacul ceainicului, sub masă.
Sita e, dintr-un motiv care ne scapă, pe aragaz.
Rola de pungi este desfăşurată artistic pe jos, în stil Nazca.
Alte cratiţe găzduiesc, generos, jucării.
Nu e foarte clar unde sunt cheile de la intrare. Şi nici una din ghetele bej ale lui mami. Şi nici... în fine.
Calul-balansoar e legat cu o bandană. OK, măcar asta o să ştim unde e....
Pălăria de buburuză tronează pe tobogan, care tobogan are scara smulsă.
Peste tot, cuburi şi cubuleţe.

Mamiţuni se gândeşte să instaleze pe tavan o serie de frânghii de căţărare. De-alea, de exersat musculatura braţelor, „mergând” atârnat. Şi nişte scări, tot de frânghie.
Nu e bine. Sigur va găsi Muţunau o modalitate de-a le smulge şi pe-alea.
Păcat. Ar fi fost fain să călătoreşti din sufragerie în dormitor ca Tarzan, cu liana. Acum, că pe jos oricum nu prea mai ai pe unde.

În baie e o mare baltă. Cineva a şutuit blidul de apă al pisicilor.

Care pisici, setoase au ba, zac ca trăsnite, una pe banca din bucătărie, alta, pe canapeaua din camera de zi. Pe chipurile adormite li se citeşte extazul pauzei de fugăreală.

Muţunau, în sfârşit, doarme de prânz.