O iniţiativă

Vom şcoli „la locul de muncă” o serie de tinere persoane amatoare de senzaţii tari.
Când vine vorba de adrenalină, copiii cu vârste între 1 an şi jumătate şi (mai ales!) 3-4 ani sunt la cel puţin la fel de eficienţi ca bungee-jumping-ul.

Cum s-a ajuns aici?
Păi, de la bere. Mai precis, de la o întrunire pe teme bericeşti, pe durata căreia două tinere june, pe la două’ş’cinci şi treaba lor (plus, minus...), s-au avântat în a afirma, cumva întru exprimarea unui soi de admiraţie către mamiţele de la masă (două la număr), că e foarte bine să ai un copil, că dacă ajungi pe la trei’j’de ani e cazul să te gândeşti să faci unul, chiar dacă nu ai o relaţie stabilă. Eşti singură, cum ar veni. Faci un in vitro, acolo... sau cam aşa ceva.

Au urmat două scurte şi sonore zborşeli (în bere, respectiv limonadă), din partea celor două posesoare de copchii - care posesoare avuseseră, milisecundic, nu se ştie cum şi când, vreme să-şi arunce o ocheadă elocventă înainte de a se înneca de râs, la propriu.

Evident, junele doamne sans enfant făcuseră, instant, ochii mari. Nu pricepeau.
Mamiţele au mai schimbat o ocheadă. Cu ce să începi expunerea?
Cu faptul ca in vitro diferă, puţintel, de operaţiunile cotidiene la care e expus un om sănătos (imuno-competent, adică)?
Cu emoţiile?
Cu greutăţile?
Cu nesomnul?
Cu faptul că ţi se schimbă complet viaţa, de-ajungi să nu mai pari a şti nimic de cea dinainte?
Cu elementul deloc neglijabil că ai nevoie de ajutor? Că e o partitură care se cântă la cel puţin patru mâini?
- Ăăă... nu.
- Adică nu e neapărat o idee bună.
- Adică ... e cam greu. Destul de greu. Nu e uşor.
- Îhî.

Sprâncenele protestatare ale viitoarelor mămici aproape c-atinseseră tavanul de indignare. Cum adică, ce, ele nu-s în stare...?
- Auzi... da’ nu vreţi voi să vedeţi cum e?
- Adică să ştiţi, măcar vag, în ce vă băgaţi?
- Uite, eu ţi-l pot da pe Muţunau pe mână, să stai cu el 24 de ore. Pe urmă, dacă zici că e OK, ai făcut faţă, ba eventual îţi mai şi place, căutăm pe cineva cu bebeluş. Şi repeţi experimentul. Dacă îţi prieşte şi rămâi la aceeaşi părere, că vrei să faci un copil... poate că, în definitiv, e momentul!

Uau, au zis cele două amatoare.
- Adică mi-l dai mie, îl laşi să stea cu mine? În weekend?
- Vii tu la mine. Stai cu el acasă la noi. E prea mic ca să-l scoatem din mediul lui, a zis sobru escroaca de Mamiţuni, cu aerul că tocmai asamblează o bombă atomică - dar numai de dragul lor...

Aha, a zis, necruţătoare, privirea celeilalte mamiţe, te făcuşi cu bonă gratis în weekend, şi astea or să-ţi mai şi fie, pe deasupra, recunoscătoare...
Mucles, a replicat ocheada mamiţunească. Până la urmă, le facem un bine.
Evident, nu numai lor.