De profesie zombi

Am hotărât să nu mai dorm. Să nu mai încerc să adorm, adică.

Avantajele sunt multiple: un plus semnificativ de timp (în care poţi face mâncare, curat, ordine, poţi coase şosete, tricota pulovere, citi cărţi mai mult sau mai puţin obscure & aberante, te poţi vopsi mov cu turcoaz cu frez, te dedai la varii hobby-uri, etc).
Mai puţin stres (dat fiind că ştiinţa ne-nvaţă că el vine cu precădere din lucrurile pe care le lăsăm neterminate, perfecţionişti puturoşi ce suntem).
Mai mult anti-cearcăn.
Un aer eteric, distant-elegant, eventual aparent înţelept.
Reputaţia de gânditor-filosof - pentru simplul fapt că (în sfârşit!) taci.

Fireşte, de la un moment dat vom intra cu toţii într-un soi de Fight Club materno-feminin, în care nu mai ştie stânga ce face dreapta, da' ne batem toţi, cu spor. Ce să-ţi spun, mare diferenţă faţă de status-quo.

(Exemplu: nu mai departe de acu' două zile i-am mulţumit bonei c-a spălat balia copilului, lăsată plină de o mamă nesimţitoare & căzută-n cap de somn. Recte, eu.
- Da' nu eu, doamnă, s-a dezvinovăţit fomeia. (mai şuteşte ea detergent şi ceai, da' când o ia gura pe dinainte, e sinceră)
Muţunau sigur nu. Nici pisicile, a cujetat nedormirea-mi.
- A fost administratorul/instalatorul/vreun vecin pe la noi? am întrebat în gând, incapabilă să-mi evoc imaginea cu mine clătind băliuţa.)


Da-ntre timp se pot câştiga bani. Că tot vorbeam mai deunăzi de idei de afaceri...

Vrei să-ţi plece mai repede (sau definitiv!) musafirii / vecinii / soacra?
Vrei să nu mai ai probleme cu găsitul unui loc de parcare?
Vrei să dai bine în ochii cuiva? (la figurat, bre! la propriu, descurcă-te singur!)

Simplu. Apelează cu încredere la Serviciile Zombilunice Mamiţuneşti.

Până şi cei mai profitori / îndărătnici musafiri vor fugi urlând, desculţi, la vederea Persoanei Înfiorător de Ciufulite, peren-prost dispuse, apărute din senin la masa din sufrageria ta.

Chiar şi cei mai mitocani proprietari de agregate patrurotice îşi vor piti urgent maşina în parcările plătite gen Unirea/Ciclop, fix din dimineaţa în care se vor trezi că-n parcare i-a aşteptat un soi de monstru isteric & profund încercănat, cocoţat pe capotă şi dotat cu papuci contondenţi de casă - modelul cu toc şi puf.

Cel mai mare duşman va fi convins de calităţile tale măreţe şi va cădea instant într-o sinceră & eternelă admiraţie la adresa-ţi, la nici 5 minute de la vizita SZM. De ce? Prin contrast. Via revelaţie. Pen' că ajunge să vadă, în sfârşit,cu ochii proprii, de ce anume-l ferise Dumnezeu până atunci.


Ce m-a convins?

Seria de nu mai puţin de douăj' de treziri mitralierice de-azi noapte. Tăte, într-un interval de nici două ore. Şi răcnito-nepotolite, nu aşa, în glumă...