Ştirile pe scurt, iar

În calendarul mamiţunesc, sâmbăta figurează sub pitorescul şi (mult prea) bine-meritatul nume de ziua urletelor. Tranziţia de la bona cea permisivă şi alintăcioasă la bestia isterică şi obosită de Mamiţuni nu e întotdeauna cea mai uşoară.
Ce se face în caz de istericale weekend-iste? Se iese afară (dacă plouă, se iese la mall). Se merge în vizite. Se dau palme extenuate peste cap. Capul propriu. De adult.


Mai nou, facem şi greva foamei. Singurele alimente din care se mai gustă de bunăvoie, fără miliardul de păcăleli şi şantaje, sunt smântâna (de 12%!) şi gua-gu (mango). A, şi bagă la căpşuni, de sparge - dar numai când şi când, nu non-stop. Noroc cu foamea - care, mai devreme sau mai târziu, vine.
Greva decurge cam aşa: încălzeşti şapte mii de feluri de mâncare (pentru că le cere!!!), iar el, evident, nu mănâncă. S-a răzgândit. Rezultatul e că bucătăria arată ca un bar de chihuahua puşi la regim & se aruncă destul de multă mâncare... (că doar n-o s-o încălzim de şapte ori)
Drept care Mamiţuni, logic, sătulă de reciclat (prin îngurgitare!) porţiile lacto-vegetariene de altfel bune a împins două oale gigantice de supă de pui şi respectiv (culmea imaginaţiei!) ciorbă de pui (ingredientele, identice, plus borşuliciul de rigoare). Cândva, alunecau bine pe gâtlejul muţunautic. Vom vedea ce se alege de ele...
Şi-acu’, aceeaşi Mamiţuni se scarpină cugetătoriu în cap: nu cumva odrasla o fi având viermi?
Sau primeşte, total nepermis, dulciuri de la bonă?
Sau şi, şi?


Printre nou descoperitele pasiuni ale lui Muţunau se numără şi marionetele.
Mamiţuni cea compulsiv-achizitoare a pescuit, mai demult, de la Kaufland, nişte arătări plastico-textile, urâte cu spume (dar ieftine, tot cu spume), reprezentând (cu bunăvoinţă! gata cu spumele!) personajele principale din Scufiţa Roşie.
Odată ajunse acasă, au fost artistic prezentate Muţunaului. Care, atunci (acum vreo două luni), s-a speriat intens de ele.
E... dar sâmbătă... la nesomnul de prânz... cine privea vrăjit Scufiţa, manevrată materno-chiţăitor, cu sfaturi hipno-manipulative (şi fără efect)?
S-a prins cine ce manevrează (era şi culmea să nu, dat fiind că mă vedea vorbind!), dar tot a „acceptat”, hipnotizat, personajul.
Oare reuşim s-ajungem, vreodată, la vreun teatru de păpuşi? Hm...


Pentru că bona-l suflă-n cur până zboară, Muţunaul consideră că Mamiţuni (sau orice alt adult cu faţă de fraier disponibil în zonă) poate deveni, instantaneu, caleaşcă. Doar are dovezi...
Trebuie doar să faci demonstrativ şi smucit o stângă-mprejur, mimând întoarcerea în parc. Opţional, se poate răcni intenţia: Copiii!!!
(dacă nu merge şi nu merge, un dat scurt de pământ cu curul zburător anterior menţionat sigur o rezolvă!)


S-a rupt, se pare, conducta cu cuvinte. Sau s-a fisurat. Mă rog. A crescut apetenţa pentru exprimarea verbală.
Strigă de zor, printre altele (în afară de dăăă, imprescindibil pentru recunoaşterea apartenenţei la clanul mamiţunesc Il atârnătore), Ani, Ema, Tiuu/Ţioo (Teo), maaami, Iiita (Ilinca) şi uneori binevoieşte să repete şi ce mai aude clar pronunţat (şi, eventual, demonstrat).
Tot sâmbătă, în disperare de cauză (de nesomn; de data asta, provocat de prea multă agitaţie şi de nişte multe deversări intestinale inoportune), Mamiţuni a băgat, rapid, o şedinţă de logopedie. În regie proprie.
Muţunaul pare peltic. Partea bună este, pe lângă faptul c-a dat curs invitaţiilor măcănitoare de silabe identice, c-a mai venit şi cu unele de la el.
Cel mai frumos pronunţă bibi & şi-şiii. (Mo-şiii nu ne-a ieşit)


Am avansat intens (ptiu-ptiu-ptiu, să nu fie de deochi!) şi la datul pe tobogan. Muţunaul se avântă voiniceşte pe scări, pe care le urcă tot mai sigur, şi, mai sprijinindu-se bine de pereţii de plastic, mai mergând direct în patru labe, se aşează hopa şi vine la vale pe nici mai mult nici mai puţin decât toboganul spiralat.
Estimp, cerberul supraveghetoriu Mamiţuni are de răcnit intens, dând fioros din mâini, la o mulţime de copii grăbiţi şi trântitori. Unul o are promisă... rău! (profitând de faptul că în cuşca toboganului nu prea te vede lumea, grăbitul l-a împins pe Muţunau; dacă Muţunau ar fi avut 4-5 ani, aşa, ca agresorul, n-ar fi fost nici un incident; dar, fiind mai mic şi nu foarte stăpân pe el, a căzut (tot acolo, în cuşcă) şi s-a lovit destul de serios).

Igiena dentară e la loc de cinste. La fel, igiena manichiurii.
După baia de seară, musiul face crize intense dacă nu e spălat şi pe dinţi. Ce dacă bem lapte după aia...
Operaţiune care are loc cam aşa: Mamiţuni se conformează răcnetelor solicitatoate, ia periuţa, ia pasta, pune pastă cât un bob de mazăre, si raşchetează dinţanii de pe maxilarul inferior. Muţunau închide gura, înşfacă periuţa şi o ronţăie fericit, cu aerul datoriei împlinite la 200%. După care o îmbie pe Mamiţuni să facă bine să-şi spele proteza.