duminică, 3 aprilie 2011

Duminică de aprilie

Teatru. Mica Sirenă. Spectator, eu, că Muţunau era ori în picioare pe bancă, uitându-se-n sală, ori pe sub scaune. 


Apoi, parc. Unde, (în sfârşit!) am văzut Veveriţa. Nu veveriţele, că era numai una. Suficient de amabilă cât să ne acorde atenţie, să preia nuca azvârlită ca la bowling (n-a vrut să vină după ea; sau poate n-am avut noi destulă răbdare & nemişcare).



Muţunau a studiat intens toate artezienele pe care le-am putut găsi în parc. Eu m-am bucurat de mirosul discret de primăvară încă neameţitoare şi de flori.


Apoi am mers acasă. Unde au început figurile...
Argumentate, nu oricum.
- Fac ca toate animalele pent’u că acum e timpul meu. Ai înţeles asta, mami?
(mai puţin partea cu „e timpul meu”, pe care-o bănuiesc sintetizată de pe la vreo „vine ea şi vremea ta”, restul sunt, desigur, din categoria na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o, ţine minte şi le-ntoarce. apăsat)
- Nu v’eau să mă fac bine. (se întindea de pe jos, post-smuls papucei &şosete)
- Nu v’eau să c’hiesc ma’ie. (bun motiv de-a refuza şi mâncarea, şi somnul)
- Da’ eu v’eau să am fundul i’itat! (desigur, lene de cerut oliţa... tre’ să mă fac poliţaiul mersului la toaletă, că altfel văd că nu merge)


Buuuun. Interdicţia explicată văd că naşte monştri. (sau, după caz, figuri de stil). Arta ne va scoate din belele.
Tura asta, via mulaje.
Din plastilină ieftină şi proastă de la Cora, altminteri lipicioasă şi de nemodelat.

Din lut pentru roata olarului, de la D-toys:

(operele au crăpat când le-am pus la cuptor - pentru că, logic, ele-s pentru cuptor de olar, nu de aragaz)
Am încercat şi cu lut (argilă) de la Das, ((care se usucă la aer, nu trebuie copt, cumpărat de la Real) dar mi se pare prea uscat şi crăpăcios. Nu i-am nimerit încă proporţia de udare / amestecare cu apă... mai încercăm.


Ne-am supravegheat şi relocat proiectele botanice... despre care nu mai suntem aşa de siguri ce vor produce!
Aici pusesem ghinde.


Ele au "produs", majoritatea, rădăcini multiplu ramificate, tulpină şi frunze.

Moment în care intervin întrebările de tip „da’ ce plantă e asta”- cu atât mai mult cu cât vezi, pe aceeaşi tulpină, frunze aparent diferite!


Până la noi ordine / lămuriri, au avut loc transplantările.

După care ne-am uitat un pic şi la chiriaşii mai vechi - cum ar fi dracaena pe care şi-a „cumpărat-o” mai demult Muţunau, dându-i un şut. (pentru că, nu-i aşa, la florăriile-chioşc plantele se mai pun şi pe jos)
(dracaena ar fi dus-o aproape bine, dacă nu interveneau în viaţa ei oarece patrupede blănoase, din când în când teribil de doritoare de vegetale!)

Şi ne-am pozat cele mai reprezentative opere plastice.
Obsesia amprentelor:

Un cap de operă pe bază de culori accidental vărsate pe foaie.
(dintr-un variu motiv, la final operele se sfâşie. Măcar un pic, aşa... )


Ne-am lansat şi-n puţină gastronomie. În vreme ce Mamiţuni arunca-n cuptor o tavă cu oarece amestecătură suspectă pe bază de broccoli, Muţunau concota un pre-smoothie de lapte, broccoli şi ghimbir.


Desigur, a fost nevoie şi de puterea magico-calmantă a aparatului de fotografiat.
Rezultatele?
Absconse.



... precum şi-un autoportret!

6 comentarii:

MihaelaMaria spunea...

ei da, iata un w/e cumsecade. si pe deasupra si colorat. la mai mare!

Tapirul spunea...

niste retete de facut plastilina acasa nu vrei? sau ooblick.. sau inca una de i-am uitat numele, ceva cu amidon si apa...
:-)

Mamiţuni spunea...

MihaelaMaria,
multumim!
Cam era nevoie...

Tapirule,
te referi la ceva de genul asta: http://www.kinderart.com/kitchen/ooblick.shtml?
Multumesc de idee!
In general, pentru cele facute in casa preferam aluaturile. Pe langa multitudinea de activitati (aparent diverse) implicate, au si marele avantaj ca-s comestibile.

Tapirul spunea...

mamiţuni, da, ăla e ooblick-ul, e fascinant pentru copii.
plastilină făceam în corvallis din făină şi ulei şi ceva alte adaosuri - e o reţetă la cald, alta la rece. nu sunt comestibile per se, dar nici toxice (făină, apă, food coloring, d'astea) - ca aici de exemplu
http://www.instructables.com/id/How-to-Make-Playdough-Play-doh/

la fel fascinant: lipici Elmer şi borax dizolvat în apă - torni apa cu borax peste lipici şi se transformă în GAK - asta o să îl de pe muţanu pe spate

Mamiţuni spunea...

Tapirule,
multumesc!
Pun tot in practica (sper!) si postez poze :)

Tapirul spunea...

p'aia cu Gak musai să o faci, deşi habar nu am unde ai putea găsi borax...pe la ceva articole de menaj?
când făceam la copiii de la child development center din corvallis mai-mai că nu aveau copiii loc de student-teachers la făcutul de gak, era nebunie, că fiacre copil trebuia să-şi facă gak-ul lui, explică-le, învârteşte-te, varsă apa, varsă lipiciul, că io vreau purple, că aia, ca ailaltă.