luni, 10 august 2009

Cel mai cel copil din lume

Zi de vaccin.
(dand timpul inapoi cu vreo cateva saptamani, si apoi pe repede-nainte, se deruleaza chestii gen hexa sau penta? cum, nu se mai gaseste penta? chiar nicaieri? astia-s nebuni? si nici nu mai vine? inspectie pe net. telefoane. dat savant cu parerea. studiu de prospecte. pentaxim. termos. frigider. geanta frigorifica. frigider. nenumarate chestii congelate, impreuna la drum de noapte, cateva ore, cu pauza de, ati ghicit, frigider.)

Ne infiintam la cabinet. Strabatem in lung si-n lat locul, filiim (rasfoim) toate pliantele, ramanem indiferenti la racnetele unei printese roz-portocalii de 1 an si 11 luni, panicata de cum a aparut medicul in sala de asteptare. Chitaim cat incape. Mamituni se inverzeste la fata gandindu-se la racnetele care vor urma.

La consultatie, studiem medicul cat sa fim siguri ca si asta, asemenea intregului univers, ne adora, in timp ce Mamituni si Bunica fac manevre, cauta prin rucsac, servesc drept sprijin si fac conversatie cu dom'doctor. Vine faza cu intinsul pe masuta de consultatie.
"O sa planga" suspina bunica.
Mamituni, mai minutioasa, estimeaza "hai, ca pana se prinde care e treaba, juma' de vaccin e deja facut. pe urma... nu mai e asa mult".

Asistenta, medic, mama, bunica, toata lumea calare pe situatie.

Teapa. Dupa o mica strambatura emisa cam pe la jumatea procedurii, Mutunau, copilot rezistent, tace. Pe urma, reluam programul initial - v-am zis, chiote, racnete, pedalat pe jos.

Mamituni ramane cu o nelamurire: il are in brate pe Supermanul vaccinurilor, ori vaccinul a fost inoculat mesei de consultatie? (bulversant, nici aia n-a plans)

Niciun comentariu: