Stirile pe scurt, iar

Cel mai bun premergător este un PET de 2 litri. Cu el în braţe, ţinut central, Muţunau defilează mai ceva ca la paradele de ziua naţională. Ca să nu mai spun că are nişte lăboanţe de tigru bengalez (pardon, mânuţe). E în stare să înşface şi să ridice ditamai sticlanu' cu numai o singură mână.

Şi acum calupul de ora 5:
Azi a fost ziua în care capul lui Muţunau a avut parte de oarece test-drive. În etape, serie nedorită. Nu planificăm s-o reluăm, dimpotrivă. După o primă căzătură din pat (el ştie să coboare, dar a alunecat...), a mai şters nişte căpăţâni de bibliotecă (dar alea nu se pun... erau suave, faţă de ce-a urmat), şi-a prins bostanul între uşile de la balcon (pe care le manevra tot el... şi, de obicei, o face bine, ştie când sa-şi extragă deştele, ca să rămână cu ele), a mai ras un cap de cantul usii, când se zbatea în bratele lu' Mamiţuni, insuficient bicepsate (dar ne apucăm să lucrăm la acest proiect...), şi, climax, a alunecat (iar!) pe covor (sau n-a păşit bine, că era şi somnoros, şi iritat), ocazie cu care s-a ales cu o sprânceană de boxer. Umflată, adică.
Deocamdată nu e urs panda. Sperăm să nu devină, mai ales că nu ţine compresele.

Veşti mai bune? Comunicăm.
- Cum fac gâştele?
- Ga. Ga-ga-gaaaaaaaaaaaaaaaa. Ga-ga. Da.
- Cine face cu-cuuuu-riiiiii-guuu?
Muţunau ridică respectuos o spranceană. O fi pentru personaj, sau apreciere a interpretării?
- Coco.

Şi aproape toate chestiile din jur se numesc, iar, ţeaaa-ţeaaa. Sau ţea-tea. Sau cam aşa ceva.

Azi, in oras, după provizii, un ţigănuş nu cu mult mai înalt ca Muţunau, posesor a două bancnote verzi, de 1 leu, a dorit să-i dăruiască una. I-am mulţumit şi l-am refuzat :))