Pingu'

In martie, l-am primit pe Pingu'. De la Rares, Andreea si Cristi, printre muuuulte alte cadouri. (Multumim!)

Initial, ne-am inteles bine cu el.
Pe urma... nu stim exact ce s-a intamplat, dar, dupa o ocultare involuntara de vreo doua luni, timp in care a fost cazat dupa o cutie, Pingu', reintrat in gratii si revenit la vedere, a devenit inspaimantator. Terifiant. Sursa de rapida intoarcere 'napoi, fuga si ascundere dupa usa dulapului, sau, dupa caz, scancete si solicitari de consolare materna.
Asa, brusc-subit. Dar de durata, pentru c-a tinut ceva. Iar apogeul s-a inregistrat acum vreo doua saptamani...

Detectivul Mamituni a scos de la naftalina magnifier-ul si sapca de Sherlock, ajungand la concluzia ca intimidarea se bazeaza, cel mai probabil, pe principiul actiune-reactiune. (Un fel de karma la nivel de podea.) De ce? Simplu. Dupa cum se poate vedea, Pingu' e un hopa-mitica. Tu-l impingi, si el se duce, apoi vine si se izbeste inapoi de tine. Cum Mutunau ghionteste cam tare, riposta a fost pe masura.
Pai ce e asta? Cum se poate? Adica sa fim caftiti de jucarii? In propria casa?
Iata ca da. Si, in acest caz, cum /ce se face?
Se profita parsiv de aureola pinguineasca si se plaseaza jucaria, cu titlu de frana simbolica, in cadrul usii care da spre hol. (Mutunau are acces liber pe jos numai in dormitor si in sufragerie; in rest e teritoriu pisicesc, care se parcurge numai in lectica si-n brate). Smecheria tine o tura, doua. Dupa care, Mutunau, patruped explorator, trage adanc aer in piept, da putin funduletul inapoi, ca sa castige elan, si se lanseaza avantat intr-o cursa de-pinguin-ocolitoare, care-l conduce, cu succes, peste prag. Cam ca minerii la Costesti, acum cativa ani.
Pe urma, cu alta ocazie, Mutunau descopera, avant la lettre, notiunea de armistitiu: isi da seama ca, daca se joaca numai cu pedala de la bicicleta-de-apartament-cu-talpi, si-l lasa in pace pe Pingu', aflat la juma' de metru mai incolo, si Pingu' il lasa in pace pe el....

Buuuun, deci tupeu avem.... si dam dovada certa de actiuni premeditate... si capacitatea de a trage oarece concluzii... Da' ce te faci, ca-n continuare Mutunau se teme si ajunge sa tremure numai cand aude cuvantul "Piiinguuuu"?
Consiliere. Uite, mama, Pingu', cum il invartim noi, pune mana, hai la mama in brate, etc, etc, etc. Merge, si nu prea. In urmatoarea dimineata, vedem din nou o stanga-imprejur. Si-atuncea Mamituni, somnoroasa si hotarata, se propteste frumos jos, pe podea, si mi-ti incepe o bumbaceala cu Pingu', de crapau matele jucandu-se cu ei. Sau cam asa ceva. (Matele, evident, erau dupa usa, aici fiind importate numai in calitate de citat).
Mutunau e ingrijorat. Se uita lung. Daca ar putea vorbi, cu siguranta ar zice, prevenitor, "Maaaami, Piiinguuuu!". Mamituni e via imagine a nepasarii. Blazarea somnoroasa in carne, oase si pijama. Pingu' o incaseaza la greu, de la ghionturi pana la apucari ireverentioase de mot/moate si de aripi. Ba chiar a ametit, la un moment dat, de atata invartit in jurul propriei axe.
Mutunau, spectator neplatitor, nu-si mai incape in piele.
In urmatoarele doua-trei dimineti, Mutunau va putea fi observat deplasandu-se ceremonios spre usa (zona in care sade Pingu'), asezandu-se exact unde a stat Mamituni, in aceeasi pozitie, si cadorisindu-l experimental pe inculpat cu o serie prodigioada de ghionti.
Pe urma, pentru ca puterea absoluta corupe absolut, in foarte scurt timp Pingu' are s-o incurce de-a binelea. Va fi inhatat de mot (moate) si izbit si de podea, si de dulap, si de pereti, fara discriminare. Noroc ca jocul de-a atotputernicia mutuneasca nu tine chiar asa mult... si ca se pot institui si jocuri de identificare de aripi, cioc, obraji si ochi - in timpul carora Mutunau se opreste in contemplatie, inainte de a face o alegere informata.
Apoi, cadem iar la pace. Pentru o vreme, Mutunau nu-i mai acorda lui Pingu' decat asa, cate o caraba prietenoasa, din cand in cand... Ca doar v-am zis ca avem alte treburi, ne-am apucat de bipeduit...