Cele două Mamiţuni

Am zis, demult, că pe Mamiţuni au încurcat-o la maternitate. (eu meritam, desigur, ceva mai bun. mult mai bun)
Acu' nu mai înţeleg nimic. Mi se pare că, de fapt, sunt două exemplare de Mamiţuni.

(nu, nu e ea; poza e de aici, cu titlu ilustrativ!)

Una mă alintă, se aleargă cu mine, e pusă pe joacă şi îmi arată şi explică tot felul de chestii. (Nu înţeleg de ce mă tot pune să vorbesc, dar asta nu e, dacă stau să mă gândesc, atât de deranjant).

Cealaltă Mamiţuni este o gorgonă sinistră care se-mpiedică-n săracele pisici şi răcneşte la mine că de ce nu dorm, de ce trag de perdele (păi uite-aşa-mi place mie, cucoană!) de ce fur şurubelniţe pe care le ronţăi (poi dacă mă rod colţii noilor mele măsele şi mă mănâncă gingiile...), de ce nu aştept să mă îmbrace (pentru că mă grăbesc, vreau să ies afară!), de ce îi scuip mâncarea între ochi (dacă m-am săturat, de ce s-o-nghit?) - adică urlă, din senin, pentru chestii care mie mi se par perfect normale, absolut benigne şi pe care, culmea, le fac în mod obişnuit, în fiecare zi. (mă rog, poate nu chiar pe toate şi poate nu chiar atât de des)
În varianta furibundă, Mamiţuni nu-mi apreciază deloc perseverenţa şi nu pare a pricepe că mă sperie. Rău. Că eu, de fapt, văd cu totul şi cu totul altceva decât ea.

Mă tot gândisem să mă trezesc noaptea, de-a binelea, şi să mă apuc de numărat sistematic. Să văd, unde sunt? Ele, cele două. Pentru că înaintea mea apar pe rând. Şi să observ asemănări şi deosebiri. Dacă aş şti din timp care e care, poate că mi-aş putea adapta comportamentul. (adică aş avea mai mult timp să mă ascund).

Am şi încercat.
A mers foarte prost. Mai bine nu mă mânca-n fund să experimentez.
Se pare că Mamiţuni-cea-imposibilă e cea care doarme cu mine... Vă daţi seama prin ce trec? În ce pericol sunt? Dacă mă papă, la nervi? Nici prietenul meu Pa-Pau, care doarme la noi şi merge cu noi peste tot, mai ales serile şi noaptea, nu cred că m-ar putea ajuta. Ciufulita e în stare să-l mănânce şi pe el.

Mergând pe firul misterului, singura explicaţie logică e că se schimbă între ele la servici. Sau dimineaţa, foarte devreme. Mi s-a-ntâmplat, nu o dată, să mă adoarmă una şi, la trezire, s-o văd pe cealaltă.
Este copleşitor.

M-am apucat s-o imit pe cea rea. (Am aruncat pe jos cu lucruri.) N-a fost bine. Mă aşteptam să fiu certat din nou. Am fost şi pus, cu toate protestele mele, să strâng tot. Nu erau puţine.

Am zis să-i amintesc, în altă ocazie, de comportamentul celei bune şi m-am dus s-o mângăi. Asta pare să dea rezultate mai bune, cu condiţia să-mi amintesc să mă uit pe unde calc în drum spre ea. Nu de alta, dar, judecând după urmări, e important. Am cel puţin două cucuie care să-mi amintească despre asta.

Nu mai ştiu ce să fac. O reclamaţie, poate...? dar unde? maternitatea e cam departe. Există OPC-ul copiilor?

De ce nu am primit o singură Mamiţuni, în perpetuă bună stare de funcţionare? Nu prea ştiu s-o repar. Nu are instrucţiuni de folosire.