6 pisici

Într-o dimineaţă rece de toamnă, cineva (lipsit şi de suflet, şi de minte, şi de imaginaţie) lasă pe stradă 6 pisici foarte mici. Pui incapabili să mănânce singuri şi cu excreţia autonomă încă ne-instalată. (când sunt mici, pisica-i linge, ca să declanşeze evacuarea intestinelor şi vezicii. singuri, nu se descurcă şi ar putea muri). Că doar aveau ochi, îmi imaginez c-a sunat „argumentul”.

Pisoii se află într-un coşuleţ de burete (special pentru pisici), menit să sugereze că pe undeva ar fi existat şi-o fărâmă de umanitate. Or fi fost condiţiile abandonului subiect de negocieri între membrii unei familii? O fi murit accidental pisica mamă? O fi fost proprietarul pur şi simplu idiot?

Cineva se împiedică de coşuleţ şi decide că mâţii nu pot fi lăsaţi acolo, pentru că pe strada aia, printre altele, sunt şi foarte mulţi câini. Hrăniţi, nu-i aşa, de nişte oameni "buni" - dar care nici nu-i iau acasă, nici nu strâng după ei.

Aşa că mâţii aterizează, cu coş cu tot, la sediul unei firme - unde, în ziua aia, evident, nu mai munceşte nimeni. Toată lumea se ocupă să sufle mâţii în cur - inclusiv două persoane declarat alergice la pisici.
În continuare, poporul proletar se mobilizează în mod absolut adorabil şi la birou apar lapte praf, siringi, conserve pentru pui. Animalele sunt îndopate şi şterse insistent la funduri.

Altcineva ia mâţele acasă, le duce la veterinar, le cumpără mâncare specială, lapte special, biberon special, spray anti-purici special, şi le poartă de grijă 3 zile în şir, zi şi noapte, peste weekend. După care mâţele revin la birou.

Trei voluntari se hotărăsc să adopte câte un ghemotoc. Au rămas (pe listă, că nu se vor despărţi încă), trei tigraţi.

O poveste (care ar trebui să fie) banală & la ordinea zilei. Dar cu multe învăţăminte. Concluziile sunt, şi ele, deschise intepretării.
(poze, mâine-poimâine)