Alintat, se pisiceşte la mumă-sa, din braţele bunicii:
- Mami-mami-maaaaamii!!!
30 de secunde mai târziu, post-pisiceală de răspuns şi ieşire mamiţunească din scenă, alintul se reorientează:
- Buuunicuuuţaaaa!!!
Urcat pe closet, explorează chiuveta din baie şi deschide robinetul cât poate el de tare (şi poate!!!).
Bunica ia măsuri apometristice:
- Te rog, închide apa, să n-o risipim!
Muţunau (martor anterior la controverse tratate cu conjuncţii adversative) răcneşte ca s-acopere zgomotul artezienei create:
- Da’ cu’ge pic-pic-pic!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
haios, de fapt, tot mai haios:)
pic-pic!! Doamne, cat de tare e!!! :)
citind imi amintesc cu nostalgie de vremurile cele....dar mare grija ca in ritmul asta o sa ajunga sa zica (cand nu-i convine) "da nu te doare gura de atata vorbit???" ......
MihaelaMaria,
da, asa s-ar zice!
G.,
acu', sincer vorbind, l-a ajutat si contextul... (faptul c-am putut interpreta pic-pic-ul ca pe un "argument" contrar cererii bunicesti)
Xoxo,
stai sa vad dac-am inteles bine: cine pe cine sa incerce sa reduca la tacere, el pe noi, sau noi pe el?
Ca, din punctul meu de vedere, asta e o zicere pe care o repeti odata ce-ai auzit-o tu, copil, de la un adult...
Trimiteți un comentariu